Atelier de creative writing (6)
In cadrul celui de-al saselea seminar, am pornit de la doua poeme de Dimitrie Stelaru, Odaia si Spitalul mâine. Delirul din aceste poeme s-a dovedit a fi unul concis, fara flux si reflux (ca la Paul Paun), cu imagini scurte, de flash, cu mici scene absurde si cu halucinatii scurte. A fost observata chiar o retorica a delirului in cele doua poeme.
Tema data pentru redactarea textului scris pe loc a fost aceea a ospiciului, a nebuniei, intr-un poem scurt, ireversibil, de zece versuri, cu patru-cinci imagini delirante, inlantuite unele de altele. Textele rezultate au fost curios de bune, nu doar fiindca participantii la seminar isi insusisera deja anumite tehnici ale delirului, dar si fiindca tema ospiciului si a nebuniei a declansat in ei masinaria nestiuta a unor imagini defulatorii, probabil. Pentru intâia data de la inceputul seminarului, am putut transcrie integral trei poeme de sine statatoare, scrise ca atare de autorii lor.
Cosmin Perta
Noapte scheletica
Ce zici, mi-ai putea sparge tu lacrimile
cu un topor de bilute gri?
Corvoade indescriptibile ale peretilor
incotosmanati cu cadavre apoase
si unghii metalice. Feline mumifiate-n batiste
imbibate cu flegme verzui si sânge mucegait.
O noapte scheletica lovita de calorifer
pâna la zdrobire.
Maimutele albastre imi parasesc asternutul
in seara asta si palmele reci ale halatelor
din cuiul de cauciuc imi impresoara creierul
precum o magma pietre de staniol.
Mirela Balas
Tunelistul
Ma clatin desirat in patul de metal
ca pe-un arcus in cripta,
sub treptele spinoase cu gust de spirt, de sulfamida,
cu sira plina de ganglioni sticlosi si sparti.
Tunelistule, ma mai vânezi inca in mâlul soios,
injectând duhoarea papusilor cu mese putrezite?
Ciori violete pe cai mustind in trap
si trenuri deraiate prin curcubee inserate-n pleoape.
Sughituri cu izbiri de usa, de tavan.
Am ars camasile si le-am cusut in mine
in asteptarea tunelistului din paravan.
Cristina Chirtes
Reclamatie
Dincolo de oglinda interzisa
imi creste barba si ucid o batrâna doamna.
Copilul ei imi aduce zâmbind apa de izvor.
Aud râzând in hohote
paianjenul care mi se lasa in ochi cu 1mm/ora –
nu vreau sa fiu tesut de pat.
Si mai ales nu cu ata alba;
nu vreau sa-mi simt pleoapele lipite
Si mai ales nu când sunt eu.
Ma aude cineva?
*
in continuare, voi prezenta câteva poeme interesante, dar nu pe deplin realizate, din care am taiat versurile irelevante, pastrând poemul din poem.
Cristina Novac
Azi
indrazneste, stimabile lumânarar.
Ma amesteci azi in cusca de modele?
Ferestrele gudronate flutura ghidus
ca rânjetul zabrelelor moi in duminica.
Sub coltul lunii piticul pleoascaie gri.
Acus, acus vin pescarusii.
Dezmiarda-mi susurul pleoapelor
cu ceara dulceaga de ieri.
Trage-mi lintoliul peste un inca.
Lavinia Braniste
Nocturna
E din nou ora când limba mare napârleste.
imi aranjez la gât mânecile camasii
Lasându-mi ochii in paharul de la oglinda
Si ies.
E suficient de cald acum sângele liliecilor ghilotinati?
Inorogii fara coada ling rani,
covorul rosu din fulgi de bufnita
printre mormanele de guano.
Luna fugind cu scorbura in spate
Si rondul meu de noapte in sanatoriul strazilor…
Teofil Pintilie
Poarta in unghie
Sa-mi bea altii din gât dupa taierea capului?
Iar eu sa curat cu parul oglinzile?
Puntea e de zgârciuri
de ochi topiti de larma furculitei
pe margine cu lapte si maduva portului
Cartea moarta, portul
partea quarta mortul
moartea poarta cortul
iar sa-mi pazesc grumazul?
invataturile unui gât catre capul sau.
Andrada Fatu-Tutoveanu
Cineva râde
nu-mi gasesc mâinile
am uitat, ca intr-un mers injumatatit.
mi-au picurat fumul
murdar in degete.
stau lungita intre garile noptii
caut cu amândoua trupurile.
capul imi sta rastignit
ca doua schelete sparte,
gradina zoologica.
o sa vina aborigenii
cu tobele si cutitele lor
de apa?
am ascuns bine bucatica
de carne verde
in tunelul in care o sa ne prabusim.