Corin Braga
10 Studii de arhetipologie
Seria Arhetipologie generală
Acest volum îşi propune să definească arhetipologia ca metodă comparatistă. De-a lungul timpului, conceptul de arhetip a primit trei mari accepţiuni: metafizică (arhetipurile ca esenţe ontologice obiective), antropologică (arhetipurile ca matrici ale psihicului uman) şi culturală (arhetipurile ca invarianţi, topoi, ai anumitor culturi şi curente). Dacă literatura comparată se identifică celei de-a treia variante, cercetând temele şi figurile recurente ale literaturii universale, prin celelalte două accepţiuni ea intră în conjuncţie cu istoria religiilor şi a sistemelor metafizice, cu mitocritica şi mitanaliza, pe de o parte, şi cu psihologia abisală, psihanaliza şi psihocritica, de cealaltă. Folosind un asemenea instrument complex, cu trei “vârfuri”, studiile din acest volum analizează câteva mituri de mare circulaţie: Oedip, visul, dublul, copilul divin, omul fără însuşiri, androginul, hermafroditul, femeia evanescentă etc.
- Arhetipologia ca metodă comparatistă
- Oedip: între mitanaliză şi psihocritică
- Cultele religioase în Dacia romană şi postromană
- Visul Baroc: simbol al colapsului ontologic
- Copilul divin în Faust
- Eidola – Imagini ale dublului în Romantism
- Omul fără însuşiri: între androgin şi hermafrodit
- Proza românească interbelică. De la Filia la Neikos
- Postmodernismul literar românesc
- Concluzie: Schiţă psihoistorică a culturii europene