Andrada-Ioana Mitoceanu
Ziarul festivalului
“ÎNCEPE FESTIVALUL!” anunţa prima pagină a ziarului Festival în data de 2 August 1953. Dar până în această zi mult aşteptată de “sărbătoare a tinereţii, prieteniei, artei şi sportului” (nr. 17/pag. 1) pregătirile şi întâmpinarea invitaţilor şi a reprezentanţilor diferitelor ţări participante la festival au fost asigurate de organizatori până în cel mai mic detaliu.
Al III-lea Congres Mondial al Tineretului îşi încheiase lucrările la 30 Iulie şi durase şase zile. “1.500 de delegaţi, observatori şi invitaţi, oameni de cele mai felurite convingeri politice şi religioase, de toate categoriile sociale, rasele şi naţionalităţile, reprezentanţi ai celor mai variate organizaţii de tineret” (nr. 16/pag. 1) s-au întâlnit în Bucureşti pentru acest congres. În acest congres s-a dovedit că tineretul luptă în unanimitate pentru reglementarea paşnică a tuturor problemelor internaţionale litigioase. În Rezoluţia Congresului se spune: “Desfăşurarea evenimentelor arată că înţelegerea este posibilă, se poate pune capăt vărsării de sânge, se poate pune capăt războiului rece.” (nr. 16/pag. 1) Totodată, Congresul a pus în faţa tineretului “sarcini măreţe în lupta pentru cucerirea drepturilor sale, pentru întărirea legăturilor între popoare, pentru pace.” (nr. 16/pag. 1) Congresul mai subliniază că “unitatea este chezăşia cea mai de seamă a victoriilor noastre.” (nr. 16/pag. 1) Iată câteva din sarcinile tineretului pe care le găsim enumerate în pagina a doua din numărul 16: “Tineretul de astăzi are o mare răspundere. El are sarcina de a-şi da contribuţia sa pentru cucerirea păcii şi a dreptului oamenilor la fericire şi libertate, deci şi a dreptului tinerei generaţii la o viaţă mai bună şi un viitor luminos. Tineretul entuziast trebuie să-şi aducă în apărarea păcii nesfârşita bogăţie a acţiunilor sale combative, tinereşti şi pline de voie bună. Să se făurească între ţări legături frăţeşti, bazate pe prietenie şi stimă reciprocă, printr-o mulţime de schimburi culturale şi sportive. Să ne unim! Tineri de toate originile, de toate opiniile, de toate apartenenţele, aşa cum ne îndeamnă Cântecul Tineretului Lumii, să ne strângem, plini de speranţă, mâinile frăţeşte întinse! Tânăra generaţie a timpului nostru, care nu vrea să fie o nouă generaţie a focului, ci generaţia păcii asigurate, să se întâlnească, să se înţeleagă şi să activeze unită pentru a grăbi, prin exemplul său, ora cooperării internaţionale, ora strălucitoare a păcii!” Aceste cuvinte, alături de deviza: “TINERI! ÎNAINTE PENTRU VIITORUL NOSTRU, PENTRU PACE, PRIETENIE ŞI FERICIRE!” sunt adresate tinerilor cu ocazia acestui Congres.
Pe acest fundal al celui de-al III-lea Congres Mondial al Tineretului începe Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, pentru Pace şi Prietenie. Acest festival reia ideologiile înflăcărate ale Congresului, punându-le chiar în practică. Întrecerile sportive, expoziţii consacrate vieţii şi luptei tineretului, mitinguri pentru rezolvarea paşnică a problemelor litigioase, dar şi dansuri, coruri, balet, orchestre, teatru, pantomimă, marionete, toate acestea reprezintă ceea ce e mai minunat şi mai specific în arta popoarelor lumii, stârnind zilnic aplauzele zecilor de mii de spectatori. “Tinerii artişti, mândri de comorile artistice ale patriilor lor, dornici să dezvălue aceste comori prietenilor de pretutindeni, dau zi de zi spectacole naţionale. Dorinţa de a cunoaşte îndeaproape arta altor popoare, de a schimba impresii, îi uneşte adesea. Această legătură strânsă între tinerii artişti din diferite ţări, între artişti şi spectatori, exprimă dorinţa fierbinte a tineretului lumii de a pune arta în slujba păcii şi pacea în slujba artei.” (nr. 22/pag. 1)
Iată cum întâmpină ziarul festivalului acest festival: “Dragul meu prieten! Te-ai pregătit cu deosebit entuziasm şi cu multă energie pentru această zi a bucuriei. Împreună cu tine s-au pregătit zeci de mii de tineri din ţările cele mai diferite. În cinstea Festivalului am cules cu toţii, asemenea unor flori, cele mai melodioase cântece populare, cele mai pitoreşti dansuri, cele mai minunate poeme. Programele noastre artistice naţionale sunt asemenea unor strălucitoare buchete de minunate flori, crescute pe pământul roditor al creaţiei populare. Să înflorească şi mai puternic aceste flori în zilele Festivalului!” (nr. 17/pag. 1)
Toţi participanţii la festival, reprezentanţi din peste 100 de ţări, îşi deschid inimile înflăcărate de sentimente de prietenie şi solidaritate frăţească către toate festivităţile atât de mult aşteptate. Toţi sunt uniţi de “încrederea în viitorul luminos pe care-l putem face mai apropiat unindu-ne sforţările.” (nr. 17/pag. 1) Mesajele de prietenie şi pace, de unitate şi fraternitate abundă în paginile Festivalului. Bucuria imensă pe care acest festival pare să o aducă îi uneşte pe toţi prin acea ştafetă, care va aduce la Bucureşti “mesagiul a milioane de tineri şi tinere, mesagiul năzuinţelor lor cele mai curate şi mai luminoase.” (nr. 17/pag. 1) Cu toţii sunt invitaţi să ducă mai departe acest mesaj: “Dragul meu prieten şi tovarăş de Festival! Să preluăm această minunată ştafetă, cea mai nobilă ştafetă din lume, şi s’o ducem mai departe, tot mai departe, din ţară în ţară, din oraş în oraş, din inimă în inimă. Să fie fără de sfârşit această ştafetă a tinereţii, unităţii, prieteniei şi păcii!” (nr. 17/pag. 1)
Aşadar, ziarului Festival nu-i scapă nimic din ceea ce se întâmplă în Bucureşti cu ocazia acestei sărbători. Păreri ale participanţilor la festival, imagini din sala Congresului, caricaturi ale delegaţiilor, programul manifestărilor culturale şi artistice din fiecare zi a festivalului, mic dicţionar cu termenii cei mai uzuali într-o conversaţie sunt daţi în limbile română, engleză, franceză şi rusă, diferite poezii şi cântece care au drept temă prietenia şi pacea, impresiile diferiţilor profesori, senatori sau scriitori din diferite ţări participante, mesajul Preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, Gh. Gheorghiu-Dej, către tinerii participanţi ai festivalului, salutul adresat acestora de Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., Dr. Petru Groza, cuvântarea lui Jacques Denis, Secretar General al Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat, în numele Comitetului Internaţional al Festivalului, imagini de la defilările tinerilor, de la demonstraţiile şi întrecerile sportive şi artistice, de la vernisajul expoziţiilor, omagiile aduse competitorilor şi tuturor participanţilor, cât şi rezultatele tuturor acestor concursuri şi competiţii, articole despre dorinţa de pace şi prietenie între popoare, despre ansamblurile de cântece şi dansuri din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, despre vizitele delegaţiilor la festival, scrisori primite la redacţie şi publicate şi care-şi aduc salutul lor festivalului, consfătuiri închinate festivalului, articole despre ceea ce înseamnă solidaritate, pace, prietenie, despre diferitele defilări şi întâlniri, despre “grandioasa demonstraţie a tineretului român” (Nr.25/pag. 1), salutul tinerelor gazde din oraşul festivalului, interviul dat de Secretarul General al Uniunii Internaţionale a Studenţilor, Giovanni Berlinguer – “Contribuţia noastră la cauza păcii şi a prieteniei” (nr. 25/pag. 1), cuvântul rostit de Bruno Bernini, preşedintele F.M.T.D. la demonstraţia tineretului român, cât şi cel rostit de V. Muşat, prim secretar al C.C. al U.T.M. la deschiderea demonstraţiei din Piaţa Generalissimul Stalin, cuvântarea lui Malcolm Nixon cu privire la închiderea concursurilor artistice internaţionale, o trecere în revistă a artei popoarelor, alte articole despre anunţarea şi premierea câştigătorilor concursurilor artistice şi sportive din cadrul festivalului, despre entuziasmul tinerilor români pe străzile Bucureştiului, despre Marşul Păcii şi al Prieteniei la sfârşitul festivalului, despre planurile de viitor şi ce se va face după festival, despre rezultatele şi înfăptuirile festivalului, cât şi despre şedinţa de închidere a Comitetului Internaţional al festivalului şi discursul ţinut cu această ocazie de către Bruno Bernini – despre toate acestea ne-a ţinut la curent ziarul Festival atât în cele cincisprezece zile ale festivalului, cât şi înainte şi după. Am aflat astfel, nu numai despre evenimentele din timpul festivalului, ci şi despre pregătirile făcute pentru ca acesta să fie un success, despre sosirea tuturor delegaţiilor la Bucureşti, şi pregătirea cu mult fast a oraşului gazdă.
Dar să ne întoarcem la zilele festivalului, anunţat lumii întregi de “sunetele argintii ale fanfarelor şi porumbeii albi, înălţându-se în sbor de pe stadionul din Bucureşti” (nr.17/pag. 1), şi care dă prilejul prietenilor din peste 100 de ţări să-şi dea mâna: “Ne-au despărţit mii de kilometri, munţi, păduri şi oceane, ne-au despărţit deosebiri de limbă, de credinţă religioasă şi convingeri politice. Dar am ştiut să învingem distanţele, să ne ridicăm mai presus de deosebirile de rasă şi de convingeri politice, pentru a arăta tuturor că tinerii sunt însufleţiţi de năzuinţa de a stabili legături între ei, că tinerii doresc să se cunoască în deaproape şi să înţeleagă pe fraţii lor din alte ţări. Măreaţa speranţă care s’a născut în inimile popoarelor luminează drumul tinerilor ce vin unii în întâmpinarea altora.” (nr.17/pag. 1)
Reprezentanţi ai diferitelor popoare văd în acest festival “o manifestare a tinerilor împotriva oricărei barbarii şi oprimări ce mai dăinuie încă în lume, o manifestare plină de voioşie – precum şi o făgăduinţă solemnă pentru viitorul apropiat. Festivalul prilejuieşte înflorirea celor mai frumoase sentimente: bucuria, setea de frumuseţe şi de mulţumire. Festivalul este expresia năzuinţei noastre adânci către culori, către dans, către întâlniri voioase. Festivalul reprezintă o largă făgăduinţă pentru promovarea culturii umane, pentru a ridica ţinuta noastră morală şi etică pe acelaş plan cu dezvoltarea noastră tehnică, pentru a învinge ultimele reminiscenţe ale fiarei şi pentru a ne lăsa conduşi de inimă şi cuget. Toate acestea, pentru a ne duce viaţa pe o cale mai frumoasă, mai senină şi mai demnă.” (nr.17/pag. 2) Scopul Festivalului este următorul: “În locul neîncrederii şi urii – prietenie şi înţelegere. În locul luptei barbare – nobilă întrecere sportivă şi culturală. În locul pustiului şi deznădejdii – efort creator.” (nr.17/pag. 2) Şi astfel, Festivalul Mondial al Tineretului devine “farul care le luminează drumul şi îi însufleţeşte pe toţi tinerii.” (nr.17/pag. 2)
Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale a R.P.R., Dr. Petru Groza, salută participanţii la festival: “Dragi prieteni, participanţi la Festival, sunteţi veniţi aici din toate colţurile lumii, vorbiţi limbi diferite, purtaţi porturi diferite, aveţi convingeri politice, filosofice, religioase diferite. Dar pe toţi vă uneşte dorinţa comună de pace şi prietenie, dorinţa de a vă trăi fericiţi tinereţea, de a vă bucura de frumuseţile pământului şi de comorile culturii, de bucuriile dragostei şi de însufleţirea întrecerilor sportive. … În zilele pe care le veţi petrece aci, în ţara noastră, veţi avea prilejul să cunoaşteţi sufletul larg şi primitor al poporului nostru, dragostea lui de viaţă, de bucurie, de tinereţe; veţi avea prilejul să cunoaşteţi şi câteva din rezultatele muncii sale paşnice. Poporul nostru şi-a închinat toate forţele construcţiei paşnice, ridicării nivelului său de trai, dezvoltării culturii, înfloririi oraşelor şi satelor, pentru a face ţara noastră şi mai frumoasă şi mai bogată, pentru a mări contribuţia noastră la tezaurul culturii universale.” (nr.18/pag. 3) În acelaşi stil de preaslăvire a păcii şi prieteniei îşi ţine Cuvântarea, în numele Comitetului Internaţional al Festivalului, şi Jacques Denis, secretar General al Federaţiei Mondiale a Tineretului Democrat: “Timp de 15 zile vom trăi aici în prietenie, vom lega prietenii noi şi ne vom da seama mai bine că suntem cu toţii fraţi întru aceeaşi cauză – cauza fericirii şi a înfloririi în pace a tinerelor vieţi. Ne vom da seama mai bine că suntem cu toţii copiii aceleiaşi omeniri, la îmbogăţirea patrimoniului căreia contribuie toate poparele, că toate popoarele au acelaşi drept la independenţă şi prosperitate.” (nr.18/pag. 3)
“Noi proclamăm – spune tot Jacques Denis – că trebuie să se sfârşească cu asuprirea naţională, sub toate formele ei, cu sclavia, foametea, analfabetismul, epidemiile, mizeria fără margini, de care au parte atâţia dintre fraţii noştri şi surorile noastre!” (nr. 30/pag. 1) Într-un articol din numărul 28 al Festivalului, intitulat Solidaritate, Congresul cere ca “fiecare naţiune, mare sau mică, din orice parte a lumii, de orice rasă, să aibă dreptul de a-şi alege liberă modul de viaţă şi să respecte la rândul ei modul de viaţă pe care în mod liber şi l-au ales celelalte popoare.” (pag.1) Dintr-un alt articol interesant, Pentru asigurarea drepturilor tineretului, din numărul 27 al ziarului aflăm că “nenumărate sunt obstacolele întâlnite de tineret în drumul lui spre fericire. Viaţa multora dintre noi este întunecată de mizerie, şomaj, discriminare. În multe din cele 106 ţări al căror tineret este reprezentat la Festival, aceste probleme n’au fost încă rezolvate. Printre participanţii la Festival sunt şi tineri din ţările coloniale şi dependente. Ei duc o viaţă foarte aspră, îndură o mizerie ce nu poate fi descrisă, suferă foame şi exploatare. Festivalul nostru este o mare sărbătoare a păcii şi prieteniei. Dar câte probleme ale vieţii de zi cu zi, câte probleme apăsătoare ale tinerilor din numeroase ţări sunt legate de aceste două cuvinte! Însuşirea unei meserii, găsirea unui loc de muncă, obţinerea unui salariu satisfăcător, risipirea fricii în faţa zilei de mâine, dreptul la concediu şi la odihnă binemeritată, asigurarea accesului la învăţământ, cultură şi sport, – iată aspiraţiile tineretului, iată pentru ce luptă el unit sub semnul păcii şi prieteniei!” (nr. 27/pag. 1)
Şi-a atins festivalul ţinta? În ultima zi de sărbătoare, iată ce ne oferă Festivalul : “La capătul strălucitei noastre sărbători, noi ne simţim mai puternici, mai încrezători în viitor decât oricând. Cântecul, jocul, arta, sportul, ne-au înfrăţit, ne-au ajutat să ne cunoaştem şi să ne preţuim reciproc. În aceste două săptămâni, orizontul nostru s-a lărgit considerabil. Astăzi, noi vedem mai limpede, înţelegem şi cunoaştem mai multe lucruri decât înainte. Scumpe ne sunt comorile pe care, cu dragoste şi grijă, le-am adunat de-alungul Festivalului: cântecele şi jocurile, prieteniile legate sub cerul senin al Bucureştiului. Scumpe ne sunt aceste comori cu care ne întoarcem acasă de la marea noastră sărbătoare. Dar cea mai scumpă, cea mai de preţ dintre aceste comori este convingerea, care în zilele Festivalului a devenit pentru fiecare din noi o certitudine, că dincolo de ceea ce îi desparte, tinerii se pot înţelege, pot găsi un limbaj comun – limbajul păcii şi al prieteniei.” (nr. 31/pag. 1)
La Marşul Păcii şi al Prieteniei din ultima zi a festivalului s-a alăturat şi discursul lui Bruno Bernini, Preşedintele F.M.T.D.: “Lumini noi au luminat drumul nostru. Am dobândit aici o nouă certitudine, aceea că unirea şi înţelegerea sunt cu putinţă şi că, dacă tineretul îşi strange rândurile, nici o forţă nu va putea să oprească mersul său înainte. Experienţa fiecărui tânăr s-a îmbogăţit, aspiraţiile noastre spre o viaţă mai frumoasă au devenit mai vii, simţămintele noastre de pace şi de prietenie reciprocă s-au consolidat. Şi mai puternică este acum convingerea noastră că pacea ne va adduce zile mai bune, că în unitatea noastră stă forţa noastră şi că zilele care vor veni vor fi cum vrem noi, tineri din lumea întreagă, tineri din toate ţările, uniţi peste deosebirile politice şi religioase. Să ştim deci, să ne făurim aceste zile! Să ducem pretutindeni mesajul nostru de înfrăţire şi speranţă pentru ca pacea şi prietenia să triumfe definitiv şi pentru ca omenirea întreagă să vadă deschizându-i-se înainte noi orizonturi de fericire!” (nr. 32/pag. 2) Aşadar, motto-ul promovat de festival rămâne: “Înainte, tineri din lumea întreagă!” (nr. 33/pag. 1), iar festivalul rămâne cunoscut drept “o contribuţie importantă la cauza luptei pentru pace şi prietenie.” (nr. 33/pag. 2) Într-o atmosferă de entuziasm, de sărbătoare, de dragoste fierbinte de pace şi prietenie, de îndemn spre noi succese şi spre un viitor paşnic şi fericit, fiecare participant la acest festival salută Bucureştiul, îndreptându-se fiecare spre patria natală.
Toate articolele Festivalului promovează aceleaşi idei de pace, prietenie şi solidaritate între popoare, aceleaşi idealuri prin care ura, deznădejdea şi lupta să fie înlocuite cu prietenie şi efort creator. Dansuri şi cântece, întreceri sportive, expoziţii culturale, toate aceste evenimente sunt amănunţit prezentate în Festival, ziar care a luat fiinţă numai cu această ocazie şi a cărui articole au dezbătut numai problemele legate de Festival şi de ceea ce acesta înseamnă. Am putea cita la nesfârşit articole din Festival. Toate transmit acelaşi mesaj, dar sub diferite titluri şi cu diferite ocazii. Idealurile Festivalului sunt retipărite în fiecare număr al ziarului. Ideea că acesta este o mare sărbătoare a păcii şi prieteniei devine chiar redundantă, căci o găsim aproape în fiecare articol din ziar. Dar Festivalul rămâne tot timpul de-a lungul tuturor întrecerilor şi competiţiilor un fidel prezentator.