Mirela Abrudan

www.titoville.com

(invitaţie electronică pentru un exorcism colectiv)

Site-ul www.titoville.com a început ca o glumă, dar autorii săi au fost inundaţi de mesaje primite de la oameni de pe întreg teritoriul fostei Yugoslavii, care doreau “să retrăiască” vremurile de demult. Internetiştii atinseseră o zonă foarte sensibilă: oamenii trimiteau e-mail-uri pline de ură sau devotament, dar totdeauna pline de emoţie. “Am fost surprins”, declară Martin Srebotnjak, de 25 de ani, care avea doar 9 ani când liderul comunist a murit, în 1980.

Matija Marolt (26 de ani) şi Martin Srebotnjak, absolvenţi ai Facultăţii de Informatică din Ljubljana, Slovenia, au consacrat acest site celui care a condus mai bine de 35 de ani “marea” Yugoslavie. După afirmaţiile proprii, cei doi autori n-au avut nici intenţia de a-l glorifica, nici de a-l denigra pe Tito, ci au dorit pur şi simplu să propună publicului un site original, făcut cu simţul umorului, despre viaţa personajului care le-a marcat profund istoria.

“Titoville” este structurat ca o pagină personală de web, în care Tito, plecat fiind “dincolo”, istoriseşte cu lux de amănunte tumultuoasa viaţă pe care a trăit-o. Link-uri precum “Călătoriile mele”, “Femeile din viaţa mea” sau “Decoraţiile mele” permit o introspecţie in viaţa sa publică şi privată, site-ul fiind ilustrat şi cu o impozantă colecţie de fotografii, mai mult sau mai puţin cunoscute.

Site-ul face, de asemenea, inventarul scrupulos al filmelor, cărţilor şi operelor de artă de toate felurile realizate în memoria lui Tito. La autoglorificarea marelui lider contribuie atât cântecele patriotice prezente pe site, cât şi înregistrările live ale discursurilor sale celebre, care culminează întotdeauna cu sloganul favorit al liderului politic de la Belgrad, “Moarte fascismului, libertate poporului!”

Autorii site-ului se recunosc a fi, într-un anumit sens, “iugo-nostalgici”, întrucât regretă pierderea unui spaţiu cultural comun. Site-ul nu are însă nimic de-a face cu politica, deşi cei doi tineri au declarat că au fost acuzaţi de nenumărate ori de propagandă comunistă. În contrast cu acuzatorii, majoritatea vizitatorilor îşi exprimă bucuria de a fi găsit în sfârşit posibilitatea de a rosti liber opinii pe o temă care nu le-a fost îngăduită “pe vremuri”. Matija şi Martin continuă să primească zilnic numeroase mesaje, pe care le grupează într-o rubrică intitulată “Tribuna lui Tito”. Ar mai fi de menţionat că www.titoville.com este conceput în limba engleză, pentru a se evita ofensarea vreunui grup etnic din fosta Yugoslavie, cu toate că majoritatea mesajelor trimise către site sunt în sârbo-croată. Ocazional, Tito trimite câte un răspuns la aceste mesaje (prin intermediul lui Srebotnjak), de genul: “Poporului meu iubit: tuturor celor care mă vor înapoi: nu sunt nebun. Tito.”

Sunt pe site şi o mulţime de fotografii, scanate din cărţi, unele foarte rare, sau tablouri şi imagini care odinioară se găseau pe toate birourile şi atârnau pe toţi pereţii. Printre ele: cazierul lui Tito de pe când era activist clandestin, paşaportul canadian din aceeaşi perioadă de clandestinitate, afişul nemţesc tipărit în timpul celui de-al doilea război mondial, prin care se ofereau 100.000 de mărci recompensă în aur pentru Tito “mort sau viu” etc. Sunt şi poze cu Tito fumând trabucuri cubaneze alături de Fidel Castro şi Willy Brandt, sau cu Tito deasupra unui leu împuşcat de el însuşi în Africa. Fotografiile expuse sub titlul “Ultima bătălie” înfăţişează imagini ale liderului muribund, cu cei doi fii ai săi, într-un salon de spital, cu lideri iugoslavi şi mondiali care plâng la funeraliile sale.

“Tovarăşe Tito!” – scrie un elev pe nume Borja. – “Au luat jos tabloul Dvs. de pe peretele clasei noastre, dar nu pentru că fascismul ar fi murit sau fiindcă oamenii au găsit libertatea. Fotografia Dvs. a dispărut, dar amintirile noastre rămân.”