Atelier de creative writing (9)

 La al nouălea atelier de scriere creativă din seria III, muzica propusă spre audiere a fost cea a formaţiei Dead Can Dance (care a luat naştere în 1981, în Australia, alcătuită fiind din Lisa Gerrard şi Brendan Perry). Am optat pentru Dead Can Dance, deşi nu intră în stilul muzicii psihedelice, ci în acela darkwave sau NewAgeEthnic, pentru varietate, dar şi pentru că formaţia cu pricina oferă prilejul un potpuriu cultural inedit şi straniu (glosolalic), atipic, care construieşte posibilitatea unei transe aproape psihedelice ori măcar înrudită cu aceasta. Albumul ales spre audiţie a fost The Mirror Pool (1996).
Mai jos prezint textele comise de studenţi pe muzica formaţiei Dead Can Dance, specificând faptul că, şi în acest caz, participanţii au fost solicitaţi să explice în scurte note (la sfârşitul textului produs) felul în care au izbutit sau nu să se concentreze pe muzica respectivă.

 

Marius Conkan

(fără titlu)

aş scrie despre cum în mintea mea şerpii se înlănţuie într-un vârtej îmi sufocă mamele şi taţii femeile şi bărbaţii vai de plozii mamelor căzute-n orgie vai de taţii care mor în numele pâinii şi-al tatălui vai de mutra femeilor bătute şi vai de bărbaţii care înfulecă rămăşiţele altor bărbaţi aş scrie despre cum trupul meu de animal dezosat gata-i să explodeze am prădat până şi ultimul copil nemâncat lumea stă în mintea mea ca monstru al terorii şi-al vinului veţi spune ce e toată porcăria asta şi eu îmi voi despica atunci cutia craniană şi vă voi da creierul spre mâncare aş scrie despre cum boala începe să semene cu un simplu privit sau un simplu mestecat de gumă acum vom scoate spinarea somonului cu degetele adânc înfipte în carne vom trage cu forţa noastră de bărbat spinarea somonului ne va izbi peste faţă se pare că lumea se va prăbuşi într-un bagaj mirosind a târfă ţi-am digerat fardurile şi tinereţea să nu mai arăţi pentru altul ca pentru mine aş scrie despre cum pe muzică nu se poate scrie decât disecând-o cu bisturiul lucidităţii vai de dolofanul sau pistruiatul care se naşte scriind pe muzică veţi spune că toată porcăria asta va face din noi nişte damnaţi şi eu vă voi cere să-mi regurgitaţi creierul şi eu îmi voi pune creierul la loc în cutia craniană aş scrie despre cum toată porcăria asta nu e de nebun ci de om care se vrea nebun şi atunci lumea ca monstru al terorii şi-al vinului nu ar mai semnifica nimic vai de fiii care mor în numele fiului vai de taţii care mor în numele tatălui vai de carnea mea care se împotmoleşte în aceleaşi cuvinte

 

Notă:

Muzica a decis incantaţia poemului. În rest substraturile violente s-au bazat pe anumite trăiri de dinainte existente şi pe care le-am coagulat în produsul de faţă.

 

Sonia-Doris Andraş

Dianetikon

Mulţimea se adună să contemple creaţia
O masă de năframe şi coate-n coaste
Urlă Trăiască! Trăiască!
Condamnatul se târăşte pe coate
Copiii aduc lumânări şi îşi dau foc.
Marele preot bate cu bastonul în humus
Ascultaţi! Ascultaţi, păcătoşi!
Astăzi toţi vom arde şi vom urca
Zetele ne aşteaptă, se dilată!
Pregătiţi-vă lumânările cu calm
Elicopterele vor arunca benzină
Luaţi cetăţeanul de faţă ca exemplu.
El plângea resemnat.
Renunţase de mult la fugă.
Se aruncă în genunchi
Renunţase demult la fugă.
Se aruncă în genunchi.
Îndurare! Îndurare, cred, cred!
Marele preot îi aruncă lumânarea
El o prinde o aprinde cu un chibrit,
două, trei, patru, zece…
Nu vedeţi? Nu se aprinde!
Marele preot o aprinde.
Pompierii şi benzina…
Foc, omul arde! Arde!
Poporul urlă! Se calcă în picioare!
Îşi smulg năframele!
Opriţi-vă! Profetul Elron a sosit!
Ascultaţi cuvântul său
Ascultaţi mesajul său
A doua venire a profetului!
La început a fost Ardealul…
Şi Tunisia şi Alaska.
Apoi au venit Zetele.
Ei sunt fraţii noştri mai mari
Au venit să ne ia acasă!
Dar pentru asta de trupuri să ne lepădăm!
O, yey, ameney! strigă mulţimea.
Fraţii şi surorile mele, voi deţineţi cheia!
Aţi descoperit marele secret
Voi ştiţi, dar cei mulţi au uitat
Prin ce vom face acum
Le vom arăta calea
Înspre Zete!

 

Notă:
Probabil pentru că mă durea măseaua destul de tare, am avut probleme de concentrare. Mi-a fost foarte greu să nu ascult muzica din punct de vedere critic, dar până la urmă am atins un soi de transă.

 

Lavinia Rogojină

 

(fără titlu)

 

pereţi de moarte
stânci cu voi tatuate
dumnezeu mic cusut în inimă
nu idol nu prostie
dumnezeu respiră ei nu se roagă
el zâmbeşte ei trăiesc
nimeni nu moare.
pupila se dilată
acum e moarte
în ochii convulsivi
şi-n visele tăioase
în foaie literele mint
sunt învăţate prost
mint, întotdeauna mint!
în piele am desenat semne necunoscute
privite atent încep să povestească
patru-s de toate
mi-e frig
sau poate că mi-e altceva
ultimul semn tace
îl privesc îndelung
tace 
spune  lasă-mă-n pace

Notă:
Muzica pe care am ascultat-o a fost într-adevăr altceva, cel puţin pentru mine. A fost o combinaţie neobişnuită, o muzică globală şi atemporală, a tuturor şi în acelaşi timp a nimănui.  Aveam senzaţia că mă aruncă de pe un continent pe altul, în diferite momente din trecut pe care nu le puteam lega între ele. A fost ciudat pentru că am încercat să înţeleg ceva şi mi-am dat seama că nu o să pot, cel mult o să reuşesc să-mi dau seama de anumite influenţe şi atât. Am vrut să redau ceva din starea aceea, mi s-a părut că nu reuşesc şi am făcut altceva… şi s-a terminat.

 

Valerica Mărginean

Blasfemii de dincolo de moarte

 

 

vrăjitoarele grase se duc mereu la biserica

greco-catolică din centru

să-şi faca manichiura când părul li se rostogoleşte

de-a lungul altarului

amantul uneia e preot el îmbălsămează

şi lipeşte dimensiunea sângelui de urechile

desfundate cu ocazia manifestului anticomunist

am fost şi eu acolo îmi venea să mă îmbrac în pielea

cusută de ambele părţi

sa înghit pe inima goala un şoricel sentimental

ce sta de pază în ?ara scobitului-în-nas

ieşeau toţi spiriduşii plini de rujeolă din pântecele femeiesc

făcând o bună impresie unui bărbat cu pielea haşurată

penele lipite de pisica halucinogenă

au schimbat mersul trenurilor de noapte

capul de bărbat biciuit de păsările de stradă

mai vrea şi-acum să citească tratatul de

eroticoretoricoerotica

presărat cu petale de viermi înamoraţi

scoşi din ceasornicul păros legat de piciorul nici

stâng nici drept

am locuit acum un veac în pielea ta cu o mie de oglinzi

aici era insula cu aer sinucigaş

bătută de vânturile ce aeriseau

puricii din blana pisicii tale de noapte

aici stăteam în aşteptarea unui trup cu dioptrii crescute

aici mi-ai suspendat viza de intrare

în burta de lux a mamei spiriduşe

tot aici ţi-am legat şiretul carnivor gasit în metrou

îţi aminteai mereu nămolul curgând din colivia papagalului

uneori mi-ai povestit legenda pisicilor căţărătoare din ochii tai

reduşi la precizia îmbinării dintre zborul femeii şi al barbatului

cine îşi simte mai vie ca oricând

demenţa femeilor din pielea peticită

decât zeul conservat ce a dansat drăceşte trei zile la rând

dar nu i-a fost de ajuns să moară

decât după şapte zile de dănţuiri

şi jocuri de şah şi table

pisicuţa aceea ucisă de tine în tinereţe

a fost o mare vrăjitoare neînţeleasă

ea alerga prin buzunarele de la blugii tăi spălăciţi

să-şi caute molarul de minte căzut înainte de vreme

nu şi-a cunoscut fantasma vieţii

un motan francez cu blana despletită de feţele zilei

în care plouă.

 

 

Notă:

Imaginile acestui poem s-au născut din contactul cu realitatea concretă şi cu unele supoziţii fantasmatice, ele sunt nişte explozii de conştiinţă, în care spiritul imaginar este sclavul alienării, al bolii, al patologicului.