Atelier de creative writing (5)

 

            La a şasea întâlnire din seria a doua a atelierului de Creative Writing, am lucrat cu participanţii pe un poem de Magda Cârneci (Roşu. Purpură. Sânge). Precum în cazul lui Mircea Cărtărescu, nu am putut identifica o singură imagine-cheie a poemului, ci am analizat strategia delirantă a textului în general. Întrucât, în poemul respectiv, delirul este obţinut prin aglomerarea de imagini, fiind vorba despre un delir narativ vizual, cu efect de videoclip, exact ca în cazul lui Cărtărescu, deşi există destule deosebiri de stil între cei doi autori. Este vorba despre un poem halucinatoriu, unde imaginile sufocante sunt construite leitmotivic pe roşu, aşa încât ceea ce se obţine este un pleonasm delirant, o proliferare cancerigenă a unor imagini din acelaşi domeniu, obsedant fiind circuitul sângelui precum străbaterea unui oraş lichid; din când în când întrebări “filosofice” erup ca un soi de pauze de respiraţie pentru a întrerupe odihnitor delirul omogen (spre deosebire de poemul lui Cărtărescu, unde aveam de-a face cu un delir heterogen).
În a doua parte a atelierului, participanţilor li s-a dat să scrie un poem (între douăzeci şi douăzeci şi cinci de linii), în versuri albe şi lungi, fără rimă, dar cu ritm interior, tema fiind străbaterea unui bulevard dintr-o metropolă, ca un traseu de iniţiere printre vitrine, semafoare, reclame, finalul călătoriei urmând să producă întâlnirea “călătorului” cu un alt eu al său, metamorfozat. Precum la atelierele anterioare, versurile au fost redactate cu minuscule şi fără punctuaţie. Timp de creaţie: patruzeci de minute. Experimentul a ieşit foarte bine, în sensul în care toţi participanţii au produs ample poeme cu structură delirantă autentică. De data aceasta voi reda amplu din poemele respective (păstrându-le aproape intacte).

 

Marius Conkan
dali şi girafa sa în flăcări

dali şi girafa sa în flăcări cămaşă cu braţele tăiate
indicând spânzurarea vreunui vânzător de castane
mă sufoc în aburii picioarelor tale ai unghii de girafă
şi alergi după indienii veniţi să mă eviscereze trec prin
faţa unui magazin de chiciuri insomnia se propagă
asupra cheliilor cu gust de naftalină dublul meu atârnă 
de acoperişul sex-shop-ului deschis în ziua naşterii mele
spânii au blană de maimuţă şi fug după girafele care 
fug după tine în timpul alergării pielea ţi s-a zbârcit
şi unghiile ţi-au crescut până la cer prin trupul tău
zăresc bulevardul devorat pe jumătate de indieni
biblioteca are forma unei fălci biserica e un body painting
înspăimântător eviscerarea mea seamănă cu arderea
acestei girafe indienii vin către mine dansând cerc de piei
tatuate umplerea mea cu cârpe seamănă cu arderea
acestei girafe sunt un sperie-ciori clavicula mea
e scorbura prin care indienii intră în mine.

                                                                     

Alexandru Boariu 
eu coada

mă trage un câine la viaţa în ploaie 
acelaşi noroi vopsit pietonal 
o pată trotuar una asfalt să pricep 
cuşca sistemul pavat înainte 
cu grijă la bancă mii de ocheade 
i-atârnă la colţuri cerşeşte orbirea 
mortul de ieri umbra de azi ciungul de mâine 
mă-ntrece săracul cu duhu-n spinare 
îmi cere o pâine şi câinele muşcă 
trotuarul pe mijloc un coş răsturnat 
ne seamănă ochii livizi în vitrină 
statura perfectă trupul mulat pe-un manechin dezlănţuit 
apoi mă arde ţigara la unghii o armă-nroşită 
în caz de nevoie mă trage de oase 
la viaţă un câine şi-l muşc înapoi 
eu strada eu coada.

Cristina Vidruţiu
printre muşuroaiele cu stele

printre muşuroaiele cu stele se coc parbrizuri de vată pe băţ
puradeii se-ndeasă sub clopotele fustelor  de sub care mijeşte lumina
tăblii de pat colorate flutură schimbându-şi profilul
schimonosindu-se la craterele din beton
calc pe mâzga capetelor de vise din copilărie
şi văd în cutii cu etajere arsenalul de vânătoare de noi obsesii
foi de ziar cuibărite în jurul trunchiurilor de om
se sparg ca băşicile cu puroi când flash-urile trecătorilor
dezlănţuie stoluri de licurici cu aripi grele de autografe
mă împrăştii pe jos ca o pungă cu mărgele umflată în exces
de buze plămânii fără grilaje în spate
clopotele moarte sunt asediate de sunetul tocurilor
care lasă pe jos mesaje trecute prin sită
las imaginile poroase să-mi infecteze retina
sâmburi se dezghioacă şi-mi lasă să crească pe spate iederă
ciobită de sânge mă privesc într-o oglindă de carne
ochii bătrânei se duc la fund printre pisicile de mare
pe partea drumului unde nu se îngroapă morţii
ci viii în sunete de fanfară.

 

Laurenţiu Malomfălean
gaura de vierme

tăvălugul îşi finisează asaltul de lipici pe nori
smogul scuipă cu pioneze în stropii de ploaie
şi cerul e plin de afişe de postere de reclame
pentru moartea de apoi

eu un mugur violet un avorton violet
mă răsucesc pe firele arse ale troleibuzelor
roase de gângănii cu gust de caşcaval expirat
sub mine tremură tomberoanele cu burţile înecate
în fumul afişelor în jarul posterelor în cenuşa reclamelor
pentru viaţa de dinainte pentru cârligele ruginite ale viermelui

din gurile de canalizare ţâşnesc viermii cât cepele degerate
cu câte şapte capete din cauciuc natural expandat în smoală
vor să mă spurce să mă înhaţe să-mi înfulece
negrul de sub unghii şi urlă năprasnic
dar vitrinele sunt de mult cioburi înfipte în fruntea soarelui

ferestrele tuturor amanţilor se topesc în apă şi nisip
asfaltul fumează paratrăznetele incandescente
blocurile de plastilină se îndoaie în vântul umplut cu aşchii
din pântecul nemernicului pervers

nu m-am trezit de mult dar linia de sosire îmi zgârie cristalinul
un şoim ronţăie stelele aruncate în noaptea dintâi
sub tropotul pionezelor boante
spintecă şoimul meu plafonul de sub colţii murdari
şi-mi rupe cu ciocul retina

nu cred că m-am trezit vreodată şi râd
văd cum un fluviu violet mi se prelinge din gură
cum aprins mi se scurge din ochi în noaptea de pe urmă
dar mi se pare că sunt gata însămânţat

violetele provoacă alergii şoimilor.

 

 

Simina Raţiu
se anunţă un concert rock

mă înălţam pe picioroange cu pupile umflate de cer
cafenele de îngeri în faţa unei beri jucau pe două suflete
alergam printre inimi tocate în bucăţi
era o fabrică pentru asta două kilograme într-o parte
două în cealaltă altele pe care nu le vroia nimeni expuse în vitrine
un înger clovn număra dinţii făcea grămezi să le vândă apoi la taraba îngerilor
mă împiedicam capete zburau peste tot era campionat
panourile strălucitoare anunţau reduceri la aripi
îngeri prea beţi ca să şi le mai poarte
trântiţi lângă scenă făcuseră un pogo mortal erau tari 
dădeau din plete până ameţeau particule de vomă pe papucii de îngeri
se crăpa asfaltul mă agăţam de pletele unuia era dat cu gel
oameni cu solzi mari cât cepele împuţite
cântece sirene asfaltul căptuşit cu carne îmi anunţa un concert rock.

 

Suzana Lungu
biopsie de zori

de ce mă trezesc şi văd
cancerul arzând tonomatic
apendice de cruce întoarsă
spiţă a cerului scuipată de roata
lui faust nimicitorul sau a lui
bakunin alerg spre soare
pe autostrada cinzeci şi doi de unde
în sens invers vine camionul
ia-mă cu tine petrom strig
ia-mă cu tine munte mare mall sau felinarul roşu
la naiba sevraj cafegist
cum te pricepi să mă aduci în genunchi
curaţi de pelerini
ca buzele unui nemernic de secol cinşpe
într-un singur cearcăn de-al meu
caligula dansează într-un picior
giruet giruet bătrânul marinar
râvnea să-i intre în cornee zemos ca lumina dintâi
dar eu de ce cornuburţii
mă mai trezesc şi văd digestia şoselei?

 

Valentin Moldovan
preaplin

soseşte caleaşca răstoarnă creierele pe trepte
ele sunt cusute cu vene şi coadă de pian
frunzele sunt bulbucate fardate pentru vodevilul resturilor
se gustă la intrare pateuri cu foşnetul incestului
la gât cu paşi de balerină la mâini cu pietre violate
cinci capete îşi lasă pelerina în cuierul vicios
formolul vinde craplegunei un pont necomestibil
în cenuşa umbrelor ea îl toacă mărunt din cauza
licornului cocoaşă moştenit de la preot
marchizul jongleur al sânilor prin bucle de smoală
s-a mutat în sfârşit din crematoriul invizibil
ţopăind într-un picior din cauza obuzelor creponate
contesa are tocurile ieşite prin buricul de foc
atârnă de pelvis şi îşi descarcă buzele peste oaspeţi
marchizul ronţăie urechea fondantă a călugărului
ale cărui plete în chilie cu meduzele alcoolice
şfichiuiesc pântecele soţiei din confesional
punchul gâlgâie în cupele debile
contesa înfige cerul celor nouă ape
în stânca poroasă a preotului 
cutremurul aduce mugetele fătului meu
pe tava de fiere ornată cu bomboanele din
colivele morţilor ortodocşi ce sapă cu urzicile în pâine şi
sare aur pietre preţioase unde se reflectă chipurile
victimelor asfixiate de adulter
bustul memoriilor mele înfăşurat în pagini galbene
muşcă din cotorul aluniţei contesei
vertijul în sutană conjură norii penitenţei
crapă apele în zece pentru a lăsa fătul 
să-şi ceară partea din colţii mentolaţi ai femeii
ea îşi decojeşte semiluna pentru festin
acum tuturor le străpunge ficatul furunculi cleioşi
de sânge din borcanele cu murături
pereţii vulvei clămpăne de un canin
atârnă zdrenţele petrecerii.