Atelier de creative writing (9)
in cadrul celei de-a noua sedinte, autorul supus atentiei a fost Leonid Dimov si poemul sau Vis septentrionic. Nu a fost vorba despre descuamarea vreunei tehnici onirice, in acest caz, intrucât cel deliroid era subiectul insusi al poemului: o calatorie fantasmatica in Nord, pe o nava de lupta având toate datele unei corabii-fantoma. De aceea, dupa comentariul succint al poemului, participantii la atelier au primit ca tema de lucru calatoria fantastica (himerica, exotica, absurda), intr-un text care trebuia sa aiba o structura narativa. Nu am indicat vreo limita de versuri, dar am solicitat in mod special crearea (confectionarea) unor cuvinte noi. De asemenea, am specificat intentia ca textele produse de data aceasta sa fie mai putin axate pe latura sumbra a inconstientului adus la suprafata, cât pe una nebunesc-voioasa, scopul fiind obtinerea in eprubeta a unor poeme simpatice. Lucrul care li s-a parut cel mai greu participantilor a fost cerinta ca textul produs sa fie scris in versuri cu rima. De aceea, nu toate textele au fost izbutite, multe dintre ele schiopatând. Doua texte voi reproduce aici integral, chiar daca ele nu sunt intru totul izbutite: poemul lui Teofil Pintilie si fabula absurda a lui Rares Craiut (desi aceasta din urma are un umor riscant, totusi). De asemenea, transcriu aici textele cu balastul aruncat ale Alinei Maistru, Petronelei Miron si Mirelei Balas. Nu in ultimul rând, transcriu textul pe care eu insami l-am scris, pe aceeasi tema, odata cu participantii la atelier.
Teofil Pintilie
Calatorie
Când m-am dus pe marginea camionului din Rasarit,
Am curatat drumul cu nisip atipit
Am ramas cu fruntea lipita de motor
Pe malul unei balti baltind in Ecuador.
Balta bruna brunindu-mi bagajele
Pe când eu desenam pe portiere mirajele
Pâna mi-au spus soferii de taxi
Cum as putea sa ajung la Codobaxi
Unde inca nu incepe Amazonul
Fara bagaje, doar cu camionul
La Urubamba, fetele la scaldat
Si-au luat fiecare frunzele in mâna si au fugit in sat
M-am oprit cu o roata in râu la parada
Caci au iesit toti miracolitii sa ma vada
Am mai vazut eu metisi si la Majorca
Dar acum mi-au napadit pustii lor remorca
Ma tem ca o sa vrea sa mi-o fure
Asa ca accelerez prin padure
Si ei ma urmaresc calare pe-un iac
Când dau cu capul de orice copac
Si-am fugit eu si-am tot fugit
Pâna in râpa unde-am stat sub cabina cu gâtul sucit.
Rares Craiut
Scolara
Am urcat in liftul scolii sa calatoresc
Si pe toti acesti cetateni sa-i urmaresc.
Urc in lift si stupoare:
Liftiera e o … geto-daca.
“Am o pasiune pentru butoane!”
Declara ea amabila
Lasându-mi o impresie durabila.
Undeva la doi algele au lectii de psihogravura
Tinute cu inflacarare de o codobatura.
La sase clubul cititorilor profesionisti
Se intruneste cu cel al cititorilor metalurgisti
Taioare si salopete
Ochelari si caschete
Cântece si voie buna
Usile se inchid
Si abia la opt se deschid
Unde urca un profesor-arici:
“Repede, ma grabesc la scârbici”.
Pisicile culte de la 12 l-au invitat pe
Behemot la ele
Acum beau ceai si servesc chiftele.
La fiecare etaj, liftierul
Face apelul: “Atentie la deste!”
Inutil ii spun:
“Baiete, fii bun …”
Pe la 73 m-am fript:
Ace, brice si popice urca grabit.
Stau nemiscat ca la dentist.
“Trebuie sa cobor, stimabililor, ma iertati
Dar voi … si situatia … ma iritati!”
La coborâre dau sa iau autobuzul
Si ma vad in retrovizorie
Purtam la gât cu glorie:
“Acest deste, calitatea intâi”.
Alina Maistru
Maroc
Am intrat in nisip pâna-n gât deodat
pe uscat sandalele mi-au lunecat
miraj nu era, marocan ma simteam
pestisorii-n hamac, lucrul cel mai bizar
ma vedeam babuin, camilar pântecos
si dansau in jurul meu tot mai mieros
serpoaicele vulpi mai intins mai desprins
in desert chibzuiam sa ma dezlipicesc
de ghidusele trililinde sa ma pansez
au venit lânga noi musterii, imparati
cugetând cugetam cugetau cugetati
si-au trimis mesageri la al saselea ceas
la al doilea le mincam prajite-n sanda
triste scoici ma-ntepau ma trezeam camilând
intre cinci cocoase de girafa hodinind
numarând magari zeci, apoi o mireasa
valul sidefos si coama-mi vârtoasa
nisip intre unghii imi ramase marocan
descamilând am intrat in pielea-mi de pustan
Petronela Miron
In mijlocul ecuatoreselor
Dusa de intuneric pe valuri sticloase, razlete,
Ajunsesem sefa unui trib de ecuatorese.
Purtam la sold o fusta din oase albastre,
Aveam pe cap o coroana de astre,
Margele de Kiwi mi-atârnau pe piept,
Pielea mi-era vopsita cu violet.
Femei bronzate alergau spre mine, ma-nconjurau,
Se prindeau de mâini si-n pas de dans
Ma purtau prin padurile de ananas.
Când eram departe, lânga cel mai batrân baobab,
Ma legau cu liane strâns de copac,
Mâinile lor negre spre mine le-ndreptau,
Cereau puterea ce luna si stelele o au
Pentru a deveni venerate mirese.
Dupa ce-si spuneau rugaciunea urlata
Cântau in tobele din piele rascoapta,
Rupeau apoi cu dintii lianele din jurul meu,
Spalau cu mâl verde corpul meu
Ma luau in brate si spre nourii intunecati
Ma ridicau printre stropii de ploaie mult asteptati.
Mirela Balas
Un peste pe Câmpul Opalin
Alergam pe Câmpurile Opaline, invaluite-n piei de-argila,
prin pete mari de ceata colorata,
Alergam cu talpa-ncatusata
in liana harpei vibratila
Inhalând vapori de mandarin si de lichior,
alergam mereu, mereu impiedicat
spre impletirea aureolelor.
Atingeam apoi fetisul inecat in luna,
boboc ademenit de glasul osos din covor,
Atingeam fetisul potcovit si sonor,
el ma purta intr-un abur de-absint,
in luntrea-mpresurata de flori mari de argint,
in dansul faiantat de alice,
in caderea de zaruri, de popice,
Alergam patinând pe acrul mercur,
colorându-mi solzii cu rosul de-azur,
Alergam mai mult ca un delfin,
inotând in aceleasi Câmpuri Opaline,
in acidul laptelui venal,
in somnolenta miezului de cristal,
in globul pierdut la reflux,
când s-a retras câmpul in apa
si crusta sidefie mi-a cazut pe ceafa,
Iar eu nu voiam sa fiu peste
Cel putin nu legat cu sireturi de cristalin
Eu nu voiam sa fiu peste si nu vroiam sa fiu nimic,
Si mai ales nu intr-un câmp inundat de-opalin.
Ruxandra Cesereanu
Papuasia
Nu despre papusi voi vorbi acum
caci prea adesea le-am facut capetele scum
in copilarie pe când aveam mustati desenate pe fata
desirând povesti lungi cu picioare de ata.
Nu despre papusi voi vorbi acum
ci despre Papuasia, tara cu cercelati de fum
unde femeile si barbatii au soldurile incinse cu palmieri
pe mâini si pe gât zarindu-li-se dârele fierbintelii de ieri
când febra halucina peste colibele de stuf
unde Dumnezeu insusi transpira, smotocindu-si divinul zuluf,
Papuasia, tara a elefantilor pitici cu trompe de balerina,
cu batrâni samani si paduri mirosind a heroina,
Papuasia, zona psihedelica a felinelor smede si aurii
despre care mesmerizam in noptile din cladirile comuniste fara bucurii
trezindu-ma cu Steaua Polara in crestet ca un sfânt traznit de un fulger tropical,
ploile torentiale imi inundau cerebelul zbatându-se ca un aligator bicefal.
Si uite asa in fiecare noapte cu Papuasia in sânge si in oase
zgâriam vise confectionate cu limfa albastruie,
zdrentuita la margini de senzatii stufoase,
pe când fete cu cingatori de-argint si ochi hipnotizati
se incolaceau in jurul unor tigri dungati, dar si foarte blazati,
calarindu-i prin padurile tropicale fosnind de atâta verde tendentios
in care ma rasturnam cazând cu tot cu delirul meu stroboscopos.
Papuasia, cântam, tomorrow is another day,
samanilor, unde as putea sa-i mai gasesc acum pe ahei?
Sa cucerim impreuna tinuturi, caci lui Ulise i-ar fi placut sa fie papuas
printre atâtea femei zemoase, cu subsuori acrisoare si cu miros de cal abras.
Papuasia, tara cu dinti de fildes si cu surâs laptos de somn,
catre tine ma-ndrept acum purtând in cutiuta din creier
un animal himeric, pre numele sau mic holomn.