Lucien Lévy-Bruhl: Imaginatia simbolica

Alex Virastau

Depasind pozitivismul secolului anterior, Lucien Lévy-Bruhl isi articuleaza studiul Experienta mistica si simbolurile la primitivi utilizand un vast material etnografic ce acopera aproape toate continentele.
Folosind un instrumentar fenomenologic, cercetatorul francez nu chestioneaza legitimitatea “experientei mistice” ca “experienta”, ci propune o tematizare nuda a fenomenului si a conditiilor sale de posibilitate. Experienta, in traditia noastra filosofica, este eminamente cognitiva: perceptiile, intuitiile sensibile sunt ordonate in vederea formarii reprezentarii. La “primitivi” (sensul termenului nu este peiorativ, ci este utilizat pentru o diferentiere mai clara fata de mentalitatea moderna), experienta este puternic colorata afectiv. in studii anterioare, Lévy-Bruhl postulase existenta unei “categorii afective a supranaturalului” ordonand comportamentul primitivilor. Existenta unei lumi invizibile, de netagaduit in acest cadru mental, nu exclude pe de alta parte experienta obisnuita, functionand dupa o cauzalitate similara celei pe care o concepem noi. Cele doua se organizeaza fluid intr-un continuum necontradictoriu, ininteligibil pentru obisnuintele noastre diairetice. in praxisul religios ori profan al “primitivului” nu exista de altfel concepte “clare si distincte”. Exista nenumarate punti concrete de comunicare intre dimensiunea “naturala” a existentei si “supranatura”: de la visul in care subiectul are posibilitatea de comunica direct cu rudele sale defuncte sau cu totemul sau, pana la experientele mistice “obiective” precum negotul cu spiritele protectoare salasluind in centrul totemic al clanului, ori riturile colective de invocare si imbunare a spiritelor mortilor. Succesul vanatorii, experienta obisnuita, depinde de performanta formulelor si a accesoriilor magice utilizate corespunzator, alaturi de actiunea propriu-zisa (intrepatrundere neproblematica a planurilor distincte). Mai mult, esecul nu se exprima mai intai prin neindemanarea vanatorului ori a pescarului, ci prin prejudiciile pe care acesta le-a adus lumii “de dincolo” (desi nici aceasta expresie nu este in masura sa descrie coabitarea si diferenta calitativa a lumilor, undeva intre transcendenta si imanenta). Prezenta “reala” sau “ireala” a spiritului este neimportanta, intrucat experienta mistica se fundeaza in traditia mitica transmisa oral, traditie care dezvolta un orizont afectiv al preintelegerii lumii. Insolitarea unui obiect, a unei fiinte ce apartine de facto lumii “vizibile” este o ratiune suficienta pentru a declansa investitia afectiva cu care mentalitatea primitiva intampina supranaturalul.
in aceasta ordine de idei, simbolul nu are caracterul mai mult sau mai putin arbitrar pe care i-l asociem noi. La origine simbolul nu trimite pur si simplu la altceva pe care doar il reprezinta exterior. Lucien Lévy-Bruhl subliniaza faptul ca simbolul la primitivi contine si face prezenta fiinta “re-prezentata” (literal), sau, ca sa folosim termenul privilegiat al cercetatorului, “participa” la fiinta intima a simbolizatului. Numai astfel putem intelege tragedia batranului cabrais ce, uitand sa-i dea batului de care nu se despartea niciodata (re-prezentandu-l pe fratele sau geaman, decedat de mult) medicamentele pentru boala de care suferea chiar el, innebuneste si moare la scurt timp dupa aceea.
Lectura poate fi productiva si daca incercam o comparatie intre procesul de formare a fantasmelor “moderne” si antecedentele lor “primitive”. in ce masura mentalitatea primitiva este definitiv depasita ramane o intrebare fundamentala.