Gilbert Durand: Introducere in Mitodologie
Alex Virastau
La moartea maestrului sau Averroes, Ibn Arabi (1165-1240) parasea definitiv Cordoba si Occidentul. Pentru Henri Corbin, parasirea Spaniei natale pentru Orient de catre misticul Sufi nu tine numai de geografia fizica, ci si de o geografie spirituala. Orientul a reprezentat o matrice imaginara inepuizabila pentru vizionarismul lui Ibn Arabi. in 1979, la putin timp dupa moartea cunoscutului islamolog, tot la Cordoba, se intalnesc mai multi specialisti intr-un fel de pelerinaj expiatoriu, dupa expresia lui Gilbert Durand. Daca parasirea Occidentului de catre Ibn Arabi coincide cu descoperirea Filosofului si renasterea filosofiei occidentale cu accentul ei pe concept si perceptie, intrunirea din 1979 marcheaza tentativa de a reveni la simbolic si imaginal, la acel incipit mitic cand logica aristotelica si vizionarismul nu se excludeau reciproc.
Dupa cum observa Gilbert Durand, impulsul de apropiere intre stiintele exacte si stiintele spiritului nu a venit, paradoxal, din partea ultimelor: “in timp ce noi [cercetatorii stiintelor inexacte] nu indraznim sa vorbim despre aceste lucruri in universitatile de stiinte umane, blocati cum suntem in pozitivismele secolului al XIX-lea, ei, , vorbeau, daca pot spune asa, la prezent, despre ecuatii care dau seama de fenomene de non-separabilitate, relativitate, imposibilitatea observatiei etc”. in efectul Cordoba se inscrie si “mitodologia” pentru care pledeaza Gilbert Durand, un domeniu ce studiaza confluentele, determinismele a-cauzale ce configureaza o epoca. Nu este vorba nicidecum de o miscare irationalista, ci de un curent de gandire a carui utilitate consta tocmai in posibilitatea de a preintampina niste fenomene violente de intoarcere a refulatului. C. G. Jung remarca, inca inainte de izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, revenirea in psihismul colectiv a imago-ului zeului germanic al razboiului, Wotan. Seismul razboiului trada saturatia unei epistemologii si pedagogii pozitiviste ce faceau din arta si imaginatie apanajul copiilor, nebunilor si poetilor, o pedagogie inca in vigoare azi. Ca atare, pornind analogic de la revolutiile din teoriile fizice ale secolului trecut, Gilbert Durand sondeaza posibilitatile unui rationalism complex ce da seama de fenomene care scapa epistemologiilor iluministe inspirate de filosofiile unui Descartes ori Kant. “Mitodologia” sa pare mai aproape de Böhme, Paracelsus sau Cornelius Agrippa, in ea timpul fiind simetric si reversibil, iar spatiul este deschis fenomenelor de non-separabilitate.
Gilbert Durand foloseste euristic concepte derivate din alte domenii de cercetare. in demersul sau, explicatia liniara ramane secundara in raport cu intelegerea caleidoscopica a unor bazine semantice, iar conditiile materiale sunt omise in favoarea unor legitati culturale probabiliste. Istorismul este combatut prin rafinarea unor tipare de gandire traditionale. Gilbert Durand pleaca de la postulatul unei topici sistemice socio-culturale universal valabile, care presupune existenta a trei nivele in psihismul social, corespunzatoare etajarii psihice freudiene sine-eu-supraeu: nivelul fondator al inconstientului colectiv, nivelul “inconstientului specific” unei societati, la limita cu constiinta, si nivelul rational reprezentat de epistemologie, pedagogie si ideologie. intre aceste stratificari se distribuie rolurile sociale, care sunt la randul lor investite pozitiv sau negativ in functie de reglementarile supraeului social. Aceasta topica sistemica bazata pe antagonisme subsistemice constituie doar cadrul in care sociologul deceleaza marile mituri si schimbarile de regim ale imaginarului prin care o societate exista si se reprezinta pe sine.
Modelul bazinelor semantice propus de Gilbert Durand recicleaza conceptele unor teorii fizice, biologice ori psihanalitice si poate fi inteles pornind de la diagnosticul pus de cercetator bazinului semantic actual ce a dat nastere mitanalizei si studiilor dedicate alchimiei sau hermetismului. im general, un bazin semantic se intinde pe aproximativ 180 de ani si cuprinde trei faze de cate 60 de ani, marcate de mode. in ce priveste bazinul semantic contemporan, pentru prima fazare (aproximativ 1860-1914), Gilbert Durand considera emblematice mode precum Belle Epoque. Constructivismul si Art-Deco sunt modele specifice celei de-a doua faze, cea a anilor 1918-1938, pe cand faza anilor 1940-2000 este rezumata prin moda retro a suspiciunii si a desvrajirii. in acest context, postmodernismul apare drept etapa decadenta in care imaginarul prometeic al modernitatii intra in deriva in favoarea unor mituri alternative. Substratul mitic vehiculat cu predilectie de mass-media contemporana este unul dionsiac, dar un dionisiac apatic, intra muros. Prin demersul sau, Gilbert Durand arata inutilitatea dihotomiei intre fapte sociale si fapte culturale, deoarece acestea converg si nu pot fi definite autonom. El insista poate prea mult pe diferentele de metoda – de la text la context (mitocritica) sau de la context la text (mitanaliza) -, ca si cum una ar fi poarta de fildes, iar cealalta poarta de corn. Cele doua abordari ar trebui sa ajunga, daca sunt juste, la o aceeasi realitate a mitului.
Generalizarile si previziunile pe care le opereaza G. Durand sunt insotite de recunoasterea continuitatilor din ansamblul bazinului semantic al modernitatii noastre cea de toate zilele. in acest sens, pedagogia nu a abandonat mitologemele prometeice, iar noile epistemologii, ce tind sa renunte la demersurile ipotetico-deductive clasice, nu au schimbat substantial felul in care intelegem noi categorii precum spatiul si timpul. Sau nu inca. in chiar activitatea de remitologizare si demitologizare realizata de mitodologie si in interesul crescand pentru acestea, Gilbert Durand intuieste revenirea mitului lui Hermes. Cu a sa logica a tertului inclus, hermetismul ar fi unul din marile mituri ce concureaza si foarte probabil va inlocui gioacchinismul si prometeismul specifice modernitatii. Introducerea in mitodologie nu este o simpla enumerare de concepte, ci o privire ce sondeaza structura de adancime a epocii noastre.