Carmen Andras: Romania si imaginile ei in literatura de calatorie britanica

Alex Virastau

Volumul cercetatoarei Carmen Andras, Romania si imaginile ei in literatura de calatorie britanica, se inscrie in procesul postmodern de deconstruire a metanaratiunilor explicative, de neutralizare a logicii binare ce se vertebreaza in raporturi de putere, de subliniere dialogica a “non-pertinentei” acesteia si a caracterului intersansabil al termenilor acestor raporturi. Pornind la o analiza detaliata a constructelor mentale relative la spatiul nostru “de frontiera culturala”, studiul cauta mai intai sa-si precizeze locul pe care il ocupa in ansamblul comparatismului actual, panoramand principalele tendinte europene si americane: studiile culturale, postcoloniale etc. precum si matricea istoriei mentalitatilor in care s-a articulat initial imagologia la noi. Abordarea este una interdisciplinara si paraseste de cele mai multe ori beletristica propriu-zisa pentru a trata mai degraba o formatie discursiva de “frontiera”: jurnalul de calatorie. 
Urmarind dihotomiile relevate de M. Foucault, Carmen Andras degajeaza constituirea retelei orientatoare de sens (“identitate si diferenta”) in aceste insemnari patrunse de filosofia luminilor (materialul acopera indeosebi secolele XVIII si XIX). Nasterea scientismului si a tehnocratiei moderne a fost insotita de un reziduu imaginar mai mult sau mai putin constient in discursul oficial. in acest sens, este semnificativa aparenta de obiectivitate pe care diferitii calatori britanici vor sa o dea descrierilor frenologice, fizionomice ori rasiale, aparenta ce se dorea intemeiata pe experienta, dar care, in definitiv, divorteaza de realitate. Imperialismul apusean, ce-si intinde puntile dincolo de coloniile propriu-zise, a proliferat intr-un “imperialism al imaginarului”. 
Scopul declarat al cartii este decomplexarea unei discipline, imagologia, ce nu si-a epuizat inca resursele in relatiile interculturale. Aceasta deoarece prejudecatile si stereotipiile continua sa functioneze si azi, ca in acuzul autodefinirii apuseanului ca “civilizat” prin opozitie cu “barbarul” rasaritean. intreprinderea cercetatoarei se remarca printr-o atenta luare in considerare a principalelor aspecte ale vietii sociale romanesti, asa cum sunt ele reflectate de calatorii britanici: limba si teoriile privind provenienta ei (latina pervertita de influenta slava), ospitalitatea si exagerarile ei semnificative (una din cele mai productive teme intrucat, subliniaza autoarea, ea este toposul privilegiat al intalnirii alteritatii), mediul geografic (ce ar determina caracterul in optica spectatorului apusean), superstitiile si filosofia iluminista a demistificarii etc.. 
Relatarile bazate pe “experienta”, demonstreaza Carmen Andras, nu pot fi decat superficiale, experienta fiind jonctiunea dintre impresie si orizontul preconstruit al cunoasterii starilor de lucruri in care acesti calatori “Grand Tour”-isti se misca deja. Spre exemplu, teoriile despre “bunul primitiv” ce trebuie “civilizat” de catre apusean inainte de a fi eliberat de jugul imperiului otoman nu fac decat sa reflecte interesele politicii engleze pentru intretinerea mamutului otoman. in acest sens, capitanul Spencer se arata ingrijorat de rabufnirile nationaliste de la 1848 intrucat, afirma el, aceste popoare in cautarea identitatii nu sunt capabile de autoguvernare fiind semi-civilizate. imprumuturile directe din modul de viata occidental sunt si ele resimtite cu suspiciune. in privinta petrecerii timpului liber, a luxului de exemplu, atitudinea este una paradoxala: “Luxul nu este o inventie rasariteana sau romaneasca, dar in Apus era ‘aristocratic’ si ‘legitim’, pe cand in partea aceasta de Europa, era un ‘viciu'”. 
Imaginii, ceva mai recente, ce a facut o cariera fabuloasa in Occident, aceea a monstruozitatii liminale ce ameninta metropola londoneza, inaugurata prin mitizarea demonica a lui Vlad Tepes de Bram Stoker, Carmen Andras ii opune exemplul lui Alan Brownjohn. Romanul Umbre lungi (1996) este construit polemic fata de imageria din Dracula (ce ascunde, de altfel, un puternic sentiment de culpabilitate pentru marginalul refulat). Tim Harker-Jones calatoreste intr-o Romanie ce a supravietuit dictaturii ceausiste; cunoaste o Romanie demna, dar nu mitizata. Exemplul lui Brownjohn este un prim pas in vederea recuperarii dialogice a unei imagini care sa permita apropierea culturala, scopul declarat al studiului lui Carmen Andras.