Laurenţiu Malomfălean identifică esenţa concepţiei hipermoderne (termen pe care autorul îl preferă celui de postmodernism) asupra literaturii onirice în ştergerea limitelor de separare şi a pragurilor de nivel între vis şi realitate. Visul ar fi realul la pătrat, hiperrealul! În aceste condiţii, simptomele hipermoderne ale jurnalelor de vise (sau nocturnalelor) sunt căutate în intensificările şi devierile care apropie visul pe căi neaşteptate de manifestările conştiinţei diurne. Autorul va fi interesat de formele de vis paradoxal sau hipervis, cum sunt visul iterativ, trezirea falsă, visul în vis, visul lucid, metavisul. Doar enumerarea acestor „stări alterate (iată, nu de conştiinţă, ci) de vis” sunt convins că trezeşte interesul, poate chiar fascinaţia, aşa cum se pare că s-a întâmplat cu însuşi Laurenţiu Malomfălean, care mărturiseşte că a scris această carte într-o stare de introversiune vecină cu transa.
Sumar
INTRODUCERE
PARTEA I. CADRU CONCEPTUAL
1. Hipermodernism. Un vis terminologic
§ 1968 → modernismul târziu / terţiar / decadent
§ Hiperindivid / schizoidie / complex Narcis
§ Visul hipernarcisiac
2. Oniric
§ Pentru o psihanaliză hiperstructuralistă
§ De la pseudoştiinţa viselor la onirologie
§ Luciditatea intraonirică, stare alterată de vis
3. Imaginar
PARTEA A II-A. A CONSEMNA VISUL CONŞTIENT
1. Rêvant la lettre
§ Onirosofii (Cardano, Descartes, Swedenborg)
§ Romantismul forţând porţile visului cosmic
§ Baudelaire – decadenţii fin de siècle
§ Suprarealismul visător. Câteva nopţi fără noapte
§ Jack Kerouac: pe drum între vise
§ Adorno şi visele post-Auschwitz
2. Pactul onirografic
3. Hipervisul
§ Vise lucide
§ Treziri false
§ Metavise
PARTEA A III-A. ONIROGRAFII
1. Georges Perec sau visul-deja-text
§ Un butic fără canapea
§ Calea retorică
§ Hipertextualism oniric
2. Graham Greene şi memoria din lumea secretă
3. William Burroughs – onirodistopie şi hipertext
§ De la vis la ficţiune
§ Rescriind visele unui tărâm al morţii
§ Real-izarea viselor
4. Federico Fellini. Visul ca film desenat
§ Bătrânul înţelept Jung
§ Întâlnirea cu sine(le)
§ Onirocaligrafie
5. Corin Braga, homo volant
§ Oniria – zbor pe deasupra unei feţe văzute a lunii
§ Acedia – survol pe deasupra nevăzutei feţe a lunii
§Volatilia?!
6. Hélène Cixous: l’écriture du rêve au féminin
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Laurenţiu Malomfălean identifică esenţa concepţiei hipermoderne (termen pe care autorul îl preferă celui de postmodernism) asupra literaturii onirice în ştergerea limitelor de separare şi a pragurilor de nivel între vis şi realitate. Visul ar fi realul la pătrat, hiperrealul! În aceste condiţii, simptomele hipermoderne ale jurnalelor de vise (sau nocturnalelor) sunt căutate în intensificările şi devierile care apropie visul pe căi neaşteptate de manifestările conştiinţei diurne. Autorul va fi interesat de formele de vis paradoxal sau hipervis, cum sunt visul iterativ, trezirea falsă, visul în vis, visul lucid, metavisul. Doar enumerarea acestor „stări alterate (iată, nu de conştiinţă, ci) de vis” sunt convins că trezeşte interesul, poate chiar fascinaţia, aşa cum se pare că s-a întâmplat cu însuşi Laurenţiu Malomfălean, care mărturiseşte că a scris această carte într-o stare de introversiune vecină cu transa.
Sumar
INTRODUCERE
PARTEA I. CADRU CONCEPTUAL
1. Hipermodernism. Un vis terminologic
§ 1968 → modernismul târziu / terţiar / decadent
§ Hiperindivid / schizoidie / complex Narcis
§ Visul hipernarcisiac
2. Oniric
§ Pentru o psihanaliză hiperstructuralistă
§ De la pseudoştiinţa viselor la onirologie
§ Luciditatea intraonirică, stare alterată de vis
3. Imaginar
PARTEA A II-A. A CONSEMNA VISUL CONŞTIENT
1. Rêvant la lettre
§ Onirosofii (Cardano, Descartes, Swedenborg)
§ Romantismul forţând porţile visului cosmic
§ Baudelaire – decadenţii fin de siècle
§ Suprarealismul visător. Câteva nopţi fără noapte
§ Jack Kerouac: pe drum între vise
§ Adorno şi visele post-Auschwitz
2. Pactul onirografic
3. Hipervisul
§ Vise lucide
§ Treziri false
§ Metavise
PARTEA A III-A. ONIROGRAFII
1. Georges Perec sau visul-deja-text
§ Un butic fără canapea
§ Calea retorică
§ Hipertextualism oniric
2. Graham Greene şi memoria din lumea secretă
3. William Burroughs – onirodistopie şi hipertext
§ De la vis la ficţiune
§ Rescriind visele unui tărâm al morţii
§ Real-izarea viselor
4. Federico Fellini. Visul ca film desenat
§ Bătrânul înţelept Jung
§ Întâlnirea cu sine(le)
§ Onirocaligrafie
5. Corin Braga, homo volant
§ Oniria – zbor pe deasupra unei feţe văzute a lunii
§ Acedia – survol pe deasupra nevăzutei feţe a lunii
§Volatilia?!
6. Hélène Cixous: l’écriture du rêve au féminin
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE