Jean-Jacques Wunenburger
Imaginarul
Traducere de Dorin Ciontescu-Samfireag
Editie îngrijită şi prefaţă de Ionel Buşe
Seria Antropologia imaginarului
Discipol al lui Gilbert Durand, fondator alCentrului Gaston Bachelard de la Universitatea Bourgogne din Dijon şi iniţiatorul mai multor centre de cercetare a imaginarului în Europa, America şi Asia, Jean-Jacques Wunenburger este unul dintre acei filosofi postmoderni, care, pe linia părinţilor fondatori ai conceptului de imaginar (Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Henry Corbin şi Mircea Eliade) deschid o perspectivă nouă în înţelegerea gândirii figurative astăzi. Lucrare de sinteză,Imaginarul, ultima dintre cele opt cărţi ale autorului traduse în limba română, tratează dintr-o perspectivă integratoare, interdisciplinară, conceptul de imaginar şi raportul acestuia cu ideea de raţionalitate. Cartea se adresează cercetătorilor, profesorilor, studenţilor şi tuturor celor interesaţi de dinamica transformărilor imaginarului în cultura contemporană.
Capitolul I – DEFINIŢIE ŞI ISTORIC
- – Imaginarul, o categorie flexibilă: 1. Lexic; 2. Criterii de analiză; 3. Cele două concepţii ;
- – Istoria teoriilor contemporane despre imaginar: 1. Gaston Bachelard; 2. Gilbert Durand; 3. Paul Ricoeur; 4. Henry Corbin.
Capitolul II – METODE, STRUCTURI, TRANSFORMĂRI
- – Condiţii şi metode de abordare a imaginarului: 1. Dimensiunea verbo-iconică a imaginarului; 2. Opţiunile epistemologice;
- – Care este logica specifică a imaginarului?: 1. Formalismul; 2. Sistemica;
- – Sursele generatoare ale imaginarului: 1. Dinamica intratextuală; 2. Imaginile matriciale; 3. Determinanţii hipertextuali.
- – Evoluţia imaginarului: 1. Variaţiuni multiple; 2. Modele mitodologice : G. Durand.
Capitolul III – FUNCŢIILE ŞI VALORILE IMAGINARULUI
- – Funcţiile imaginarului: 1. Funcţia estetico-ludică;2. Funcţia cognitivă; 3. Funcţia practic-instituantă.
- – Valori ale imaginarului.
Capitolul IV – EXPLORĂRI DE IMAGINARII
- – Imaginariile unui grup social: utopie şi milenarism; 2. Imaginariile unor popoare: România şi Statele Unite; 3. Imaginariile unor epoci: Renaşterea şi barocul; 4. Imaginariile unei tradiţii spirituale: gnosticismul dualist; 5. Imaginariile unei tehnici sociale: televiziunea.
Capitolul V – MITO-FORIA: FORMELE ŞI TRANSFORMĂRILE MITULUI
- – Mitul, un discurs deschis. 2. Oralitate şi inventivitate. 3. De la închidere la deschidere. 4. Mitul ca joc. 5. Rescrierea mitului. 6. De la mit la roman. 7. Renaşterea hermeneutică. 8. Bricolajul mitic. 9. Transfigurarea barocă. 10. Mit şi istorie. 11. Ritmicitatea mitică.
Capitolul VI – CONTRIBUŢIE LA O LOGICĂ PARADOXALĂ A SIMBOLICULUI
Bibliografie