Ştefan Ionescu

Strassler Family Center for Holocaust and Genocide Studies, Clark University, Worcester, Massachusetts, SUA

sionescu@clarku.edu

 

Holocaust şi Gulag, variante ale conceptului de genocid?

Între dreptul internaţional şi teoriile contemporane privind violenţa colectivă /

Gulag and Holocaust, varieties of the concept of genocide?

 

Abstract: This article examines the concept of genocide from the point of view international legislation, its applicability to the mass violence phenomena known as Holocaust and Gulag, the difficulties of interpretation and the various solutions proposed by contemporary scholars. It seems that there is a need for a change in the definition of genocide in the international law, in the sense of updating this definition to the political and social developments in the world. The current concept of genocide, regulated by the UN Convention on the Prevention and Punishment of the Crime of Genocide poses a series of impediments that makes it difficult to be applied to the various situations of mass violence. Especially the omission of political and social groups from the protected categories by the UN Convention, together with the extremely rigid requirements of evidence – such as proving the intent to destroy, in whole or in part, a group – make it a crime extremely difficult to prove in court. Genocide also overlaps with other crimes of international law and political science concepts – such as crimes against humanity, ethnic cleansing, democide, politicide, ethnocide – an aspect which needs to be clarified in a future clearer and less ideologized codification.

Keywords: Genocide; Holocaust; Gulag; International Law; Democide; Politicide.

Introducere

În această lucrare voi examina conceptul de genocid, dificultăţile de interpretare, precum şi aplicabilitatea acestuia în cazul a două dintre cele mai sângeroase evenimente ale secolului XX, cunoscute sub denumirile generice de Holocaust şi Gulag. În urma interpretărilor teoretice precum şi a jurisprudenţei recente privind infracţiunea de genocid din dreptul internaţional, s-ar părea că este necesară modificarea Convenţiei ONU pentru Prevenirea şi Pedepsirea Crimelor de Genocid (1948)[1], în sensul introducerii anumitor clarificări terminologice care să schimbe caracterul restrictiv al definiţiei genocidului. În prima parte a prezentării mele voi discuta pe scurt termenii de Holocaust şi Gulag iar apoi voi face istoricul apariţiei şi legiferării conceptului de genocid. În a doua parte voi discuta contribuţiile cercetătorilor contemporani din domeniul violenţei colective, precum şi interpretările lor privind semnificaţia şi aplicabilitatea definiţiei genocidului din Convenţia ONU. În partea finală, voi discuta comparativ dificultăţile apărute în analiza apartenenţei Holocaustului şi Gulagului la conceptul de genocid.

Deoarece există o multitudine de accepţiuni ale conceptelor de Holocaust şi Gulag, care numai ele ar necesita o lucrare aparte, nu voi face o analiză aprofundată a acestor termeni, ci voi construi definiţii generale. Această diversitate a interpetărilor celor două concepte reflectă complexitatea fenomenelor Holocaustului şi Gulagului, precum şi scopurile persoanelor şi instituţiilor aparţinând sferei politicului, cercetării, educaţiei sau mass-mediei.

Cuvântul de Holocaust, provenit din traducerea greacă a Bibliei şi însemnând ‘jertfă arsă pe altar în cinstea lui Dumnezeu’, s-a impus pe plan internaţional după anii 1960, fiind folosit, mai ales în spaţiul anglofon, ca termen generic pentru desemnarea exterminării evreilor de către Germania Nazistă.[2] Treptat sfera termenului Holocaust s-a extins, pentru a ajunge astăzi să aibă accepţiuni mult mai largi, din care voi încerca să sintetizez următoarea definiţie: persecuţia sistematică – implicând legile rasiale, deportarea în lagăre şi ghetouri, munca forţată, precum şi uciderea în masă pe criterii rasiale, îndreptate în special împotriva evreilor dar şi a altor grupuri ’indezirabile’ (romii, persoanele cu dizabilităţi, elitele popoarelor slave, homosexuali, martorii lui Iehova etc), săvârşite de către regimul nazist, cu ajutorul aliaţilor şi colaboratorilor săi.

La rândul său, termenul de Gulag a cunoscut o evoluţie treptată iar sfera sa s-a extins în mod considerabil. GULAG, la origine acronimul pentru denumirea administraţiei centrale a lagărelor (glavnoie upravlenie laguerei) din Uniunea Sovietică, a căpătat un înţeles generic, desemnând sistemul concentraţional precum şi episoadele de teroare în masă – crime, deportări, muncă forţată – produse de regimurile de inspiraţie marxistă.

Deşi se referă la un fenomen des întâlnit în istorie, termenul de genocid este unul recent, fiind ‘construit’ prin unirea grecescului genos (rasă, trib) şi latinul cida (a ucide) de către Raphael Lemkin, un avocat din Polonia care s-a refugiat în SUA la sfârşitul anilor 1930. În cartea sa – Axis Rule in Occupied Europe – publicată în 1944, Lemkin introducea conceptul de ‘genocid’, pentru a desemna ”practica de exterminare a unui popor sau a unui grup etnic (…).”[3]

Conceptul de genocid în dreptul internaţional.

În 1948, prin adoptarea Convenţiei pentru Prevenirea şi Pedepsirea Crimelor de Genocid, inspirată din lucrarea lui Lemkin, ONU a definit termenul de genocid în art.2: “În prezenta convenţie, genocidul se referă la oricare dintre actele de mai jos, comise cu intenţia de a distruge, în totalitate sau numai în parte, un grup naţional, etnic, rasial ori religios, cum ar fi: a) omorârea membrilor unui grup; b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mentale a membrilor unui grup; c) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care antrenează distrugerea fizică totală sau parţială; d) măsuri care vizează scăderea natalităţii în sensul grupului; e) transferarea forţată a copiilor dintr-un grup într-altul”. [4]

Conceptul de genocid, aşa cum este astăzi reglementat în dreptul internaţional, pare să fie unul restrictiv. În special excluderea grupurilor persecutate pe criterii politice sau sociale a provocat o mulţime de critici la adresa reglementării juridice a acestui concept. Interesant este faptul că în proiectul iniţial care a stat la baza redactării Convenţiei ONU, grupurile politice figurau în art. 2, însă au fost excluse sub pretextul ‘lipsei durabilităţii în timp a acestora’.[5] În fapt, acesta excludere s-a produs în special în urma protestului şi opoziţiei URSS şi a ţărilor din sfera sa de influenţă, iar după negocierile dintre reprezentanţii ţărilor participante, grupurile politice au fost eliminate definitiv şi din textul final al Convenţiei ONU privind genocidul.[6]

Un alt aspect al definiţiei legale de genocid ce ridică dificultăţi importante în practica judiciară este problema „intenţiei de a distruge (…) un grup” ca element constitutiv al infracţiunii de genocid. În dreptul penal, intenţia este un concept destul de complex şi poate îmbrăca mai multe forme. Acest lucru lasă loc unor perspective diferite nu doar în lucrările teoretice dar şi în jurisprudenţă. Astfel există opinii divergente referitoare la ce înseamnă intenţia de a distruge un grup. Conform unor interpretări, doar intenţia directă – e.g. prin săvârşirea infracţiunii autorii urmăresc înfăptuirea rezultatului negativ – constituie genocid. În sens contrar, se consideră genocid chiar şi situaţia în care făptuitorii nu urmăresc prin acţiunile lor producerea rezultatului negativ, dar realizează sau ar fi trebuit să realizeze că acest rezultat se va produce.[7]

În jurisprudenţa internaţională privind genocidul, intenţia sau realizarea consecinţelor negative se deduc din „fapte şi circumstanţe relevante”, cum ar fi acţiunile şi declaraţiile acuzaţilor, repetarea acestora, folosirea unui limbaj rasist depreciativ faţă de victime sau adoptarea şi diseminarea unei doctrine politice care incită la acte de violenţă.[8] De exmplu, chiar dacă nu ar exista un ordin scris sau un plan premeditat şi sistematic de distrugere a unui grup, intenţia genocidală sau cel puţin realizarea consecinţelor negative asupra grupului victimă, ar putea fi deduse de tribunal din anumite acte şi metode inumane folosite împotriva victimelor, cum ar fi: deportări îndelungate în vagoane de vite sigilate sau în marşuri nesfârşite, confiscarea bunurilor şi miljloacelor financiare indispensabile pentru supravieţuire, înfometarea, ‚colonizarea’ în condiţii climaterice extreme şi în zone total lipsite de condiţii minime pentru supravieţuire.

Conceptul de crime împotriva umanităţii apare uneori ca o alternativă la utilizarea termenului de genocid în practica judiciară datorită cerinţelor de probaţiune mult mai uşoare, în condiţiile unei anumite suprapuneri a sferelor celor două infracţiuni. În timp ce unii autori consideră genocidul ca o formă agravantă a crimelor împotriva umanităţii, deoarce include intenţia de a distruge un grup, iar alţii pledează pentru viceversa, invocând cerinţa de ‚masă’ şi caracterul ‚sistematic’ necesar pentru a fi în prezenţa infracţiunii de ‚crime împotriva umanităţii’, jurisprudenţa internaţională recentă le consideră infracţiuni separate.[9] Crimele împotriva umanităţii ca infracţiune de dreptul internaţional se referă la o multitudine de acte săvârşite în mod sistematic împotriva oricărei populaţii civile, orchestrate, încurajate sau tolerate de autorităţile guvernamentale sau de orice altă autoritate de fapt. De exemplu, următoarele acte constituie crime împotriva umanităţii: omorul, exterminarea, sclavia, tortura, persecuţia, violul şi alte forme de violenţă sexuală etc.[10] Pentru dovedirea crimelor împotriva umanităţii şi respectiv condamnarea făptuitorilor, este necesară doar probarea crimelor săvârşite nefiind nevoie şi de dovedirea intenţiei de a distruge un grup. Relevant în acest sens este cazul recent al situaţiei din Darfur, în care Tribunalul Penal Internaţional a ales să-i trimită în judecată pe câţiva dintre liderii sudanezi responsabili pentru atrocităţile din ultimii ani sub acuzaţia de crime împotriva umanităţii şi nu de genocid, deşi acest ultim termen este vehiculat cu precădere de către mass-media şi politicieni.[11]

Genocidul în codurile penale ale statelor semnatare

Ca urmare a adoptării Convenţiei ONU pentru Prevenirea şi Pedepsirea Crimelor de Genocid şi în special conform recomandărilor din articolul 5, infracţiunea de genocid a devenit parte a dreptului intern al multor state semnatare. Datorită acestor iniţiative, unele state au adoptat definiţia din Convenţia ONU ad literam, în timp ce alte ţări au adoptat o variantă modificată. Astfel, unele state au introdus în codul penal variante mai cuprinzătoare ale definiţiei de genocid care să conţină şi categorile excluse de Convenţia ONU. De exemplu, Etiopia a inclus ‚grupările politice’ printre grupurile protejate de lege, Estonia a inclus ‚grupurile care rezistă unui regim de ocupaţie’, în timp ce aceaşi Estonie, precum şi Letonia, Lituania şi Spania au inclus şi ‚grupurile sociale’.[12] România a inclus pe lângă tipurile de grupuri enumerate în definiţia ONU şi termenul ‚colectivitate’, care lărgeşte sfera grupurilor protejate dar şi provoacă o oarecare ambiguitate.[13] Alte state au adoptat definiţii ale genocidului şi mai cuprinzătoare.[14] În acelaşi timp, există însă şi state care au inclus în propria legislaţie penală o definiţie a genocidului mai restrânsă decât cea din Convenţia ONU, cum este cazul SUA.[15]

Conceptul de genocid în teoriile contemporane privind violenţa colectivă

Trebuie observat că mulţi autorii contemporani au criticat definiţia legală a genocidului subliniind slăbiciunile care au făcut-o practic inaplicabilă decenii de-a rândul după adoptarea sa. Principalul incovenient al definiţiei legale îl reprezintă neincluderea grupărilor politice şi sociale printre categoriile de victime ale regimurilor genocidale. De exemplu, Chalk si Jonassohn consideră inadecvat conceptul legal de genocid, referindu-se la diferite episoade ale Gulagului precum şi la alte atrocităţi în masă săvârşite pe criterii politice sau sociale care doar printr-o interpretare forţată ar putea fi calificate drept genocid în baza dreptului internaţional. Cei doi autori propun un concept mult mai larg, explicând genocidul ca „o formă de crime în masă, unilaterale, prin care un stat sau o altă autoritate intenţionează să distrugă un grup, aşa cum este el definit de făptuitori”.[16] Urmând aceaşi tendinţă, politologul Scott Straus propune o definiţie cuprinzătoare, care nu încercă să surprindă fiecare potenţială variantă a genocidului printr-o enumerare limitativă, ci o formulează în termeni mai generali: „o iniţiativă sistematică de anihilare a unui grup pe care făptuitorii îl apreciază ca o colectivitate organică”.[17]

Pe lângă criticarea definiţiei ONU şi propunerea de modificări, teoreticienii contemporani au sugerat şi unele soluţii inovatoare pentru depăşirea acestui impas, cum ar fi construirea unor noi termeni care să remedieze lipsurile conceptului legal de genocid. De exemplu, Barbara Harff şi Ted Robert Gurr au introdus conceptul de politicid pentru a suplini neajunsurile definiţiei legale a genocidului, prin includerea în categoria comunităţilor protejate a grupurilor victimizate de către autorităţi datorită statutului lor în societate sau a opoziţiei politice faţă de regim şi grupurile dominante.[18] La rândul său, profesorul JR Rummel a introdus un nou concept extrem de cuprinzător – democid compus din demos (popor) şi caedere (a ucide).[19] În accepţiunea lui Rummel, democid-ul desemnează orice fel de crimă colectivă, comisă cu intenţie de către autorităţile guvernamentale, contra unor persoane neânarmate, indiferent de scopul urmărit. Astfel, într-un efort poate prea ambiţios, democidul include toate conceptele anterioare, inclusiv genocidul, politicidul şi orice alt tip de crimă în masă împotriva unor persoane neânarmate de către agenţii guvernului acţionând în capacitatea lor oficială.

În literatura de specialitate, mai există şi termenul de etnocid inventat tot de Lemkin dar oarecum neglijat de majoritatea autorilor. Conceptul de etnocid, folosit în special de Robert Joulin şi Israel Charny, a căpătat un înţeles uzual de dispariţie a unui grup fără a implica uciderea membrilor săi.[20] Astfel, suprimarea unei religii, culturi, limbi materne constituie parte a fenomenului de etnocid, după cum argumentează Chalk şi Jonassohn.

Holocaust şi Gulag – variante ale conceptului de genocid?

Prin definirea genocidului într-un mod extrem de restrictiv, Convenţia ONU a limitat aplicabilitatea practică a acestuia, transformându-l într-un concept steril cu o importanţă mai degrabă simbolică. După cum subliniau Chalk şi Jonassohn, reglementarea genocidului în dreptul internaţional a fost expresia conpromisului politic între puterile victorioase în cel de-al Doilea Război Mondial.[21] Rezultatul a fost un concept atât de restrictiv încât aproape nici un episod din masacrele în masă ce au avut loc după adoptarea Convenţiei ONU (din 1948) şi până la sfârşitul anilor 1980 nu ar fi putut fi încadrat în reglementarea de drept internaţional.

Cazul Cambogiei, care aparţine Gulagului, este relevant în acest sens: deşi regimul marxist al Khmerilor Rouge a exterminat aproximativ un sfert din proprii cetăţeni, acestă catastrofă umană este pasibilă de interpretări diferite ce creează confuzie şi controverse. Majoritatea celor ucişi în Cambogia aparţineau etniei Khmer şi nu au fost ucişi pe criterii etnice, rasiale, religioase ci pe criterii politice sau sociale, fiind consideraţi opozanţi politici, duşmani ai poporului, trădători sau cetăţeni ”corupţi” de viaţa citadină.[22] Prin urmare, asistăm la o situaţie paradoxală în care doar masacrele pe criterii rasiale, etnice şi religioase, precum cele îndreptate împotriva minorităţii musulmane Cham şi a celei Vietnameze s-ar încadra în conceptul de genocid din dreptul internaţional, în timp ce crimele împotriva etnicilor khmeri (mult mai numeroase în cifre absolute) nu ar constitui genocid.[23]

Tot din cadrul Gulagului, poate fi menţionat episodul foametei din Uniunea Sovietică din anii 1932-1933, care în interpretarea unor autori a fost artificial creată de Stalin ca un instrument îndreptat împotriva naţiunii ucrainiene.[24] Astfel s-ar încadra în conceptul legal de genocid. Alţi autori însă se opun perspectivei de mai sus şi consideră acelaşi episod al foametei drept o consecinţă a campaniei împotriva ţărănimii recalcitrante la colectivizare ce a afectat nu doar Ucraina ci şi alte zone ale URSS, a ineficienţei birocraţiei locale şi nu rezultatul unui plan premeditat contra poporului ucrainian, caz în care conceptul legal de genocid n-ar mai fi aplicabil.[25]

A fost nevoie de anii 1990 pentru a se infiinţa tribunalele penale speciale pentru Rwanda, şi fosta Iugoslavie, precum şi o instituţie internaţională permanentă (Tribunalul Penal Internaţional), sub auspiciile ONU, care să se ocupe cu investigarea şi trimiterea în judecată în cazurile de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război, în situaţiile în care instanţele naţionale nu pot sau nu doresc să solutioneze cauzele respective.

Deşi a produs un numar uriaş de victime, este foarte dificil ca fenomenul Gulagului să fie încadrat în definiţia legală a genocidului, deoarece regimurile comuniste îşi persecutau victimele în special pe criterii politice sau sociale (ca adversari politici, opoziţionişti, facţionalişti, foste elite, burghezi, culaci/chiaburi etc). Anumite episoade ale Gulagului, cum ar fi persecuţiile împotriva anumitor minorităţi etnice şi religioase, pot constitui genocid în baza dreptului internaţional. De exemplu deportarea în masă a cecenilor (1944), inguşilor (1944), tătarilor din Crimeea (1944), calmucilor (1943) şi a altor nationalităţi din Uniunea Sovietică s-ar încadra în definiţia de genocid în măsura în care aceste fapte pot fi considerate ca urmărind distrugerea în parte a respectivelor comunităţi etnice.[26]

Holocaustul, în contextul european, fiind modelul din care s-a inspirat Raphael Lemkin şi ulterior autorii Convenţiei ONU, are astfel avatajul de a se încadra mai uşor în definiţia legală de genocid. Urmărind exterminarea anumitor grupuri definite de către făptuitori pe baze rasiale, etnice şi religiose, Holocaustul pare să nu ridice probleme privind încadrarea sa ca genocid în dreptul internaţional. Cu toate acestea, există autori care analizând anumite episoade ale Holocaustului – precum “contribuţiile” unora dintre aliaţii Germaniei Naziste, cum ar fi România – argumentează în sensul ambiguităţii ori lipsei intenţiei de a distruge, în tot sau în parte, anumite grupuri etnice, rasiale sau religioase.[27] În funcţie de paradigma adoptată – intenţionalistă sau funcţionalistă – sau uneori de opţiunea politică, chiar şi în cazul Germaniei Naziste, politica faţă de evrei de până la invadarea URSS ar putea fi calificată în ambele sensuri, drept genocid sau nu. Existenţa unui plan premeditat de distrugere în tot sau în parte a comunităţii evreieşti poate fi negat prin invocarea politicii Naziste de încurajare a emigraţiei evreieşti, sau a diferitelor soluţii teritorialiste precum Nisko sau Madagascar, stopate de evoluţia războiului.

Concluzii

Aparent toate aceste dezbateri dedicate clarificării terminologice privind Holocaustul şi Gulagul ca variante ale conceptului de genocid ar putea părea surpinzătoare, prin cantitatea de efort alocată în acest scop. Totuşi, eforturile teoreticienilor contemporani şi ale instanţelor penale nu trebuie privite drept o bătălie cu morile de vânt: odată clasificate ca genocid, acele evenimente sângeroase vor primi mai multă atenţie din partea cercetătorilor, educatorilor şi a mass-mediei. În special importanţa simbolică câştigată în ultimele decenii de către termenul de genocid contribuie la atragerea emoţiilor opiniei publice, a influenţei politice, a fondurilor pentru cercetare şi educaţie. Aceasta pare a fi miza principală a etichetării drept genocid a unuia sau altuia dintre episoadele de violenţă colectivă din istoria recentă.

Pentru a avea în dreptul internaţional un concept de genocid funcţional, este nevoie de o modificare a sa, în scopul obţinerii unei sincronizări cu realităţile sociale şi politice ale epocii contemporane. Deoarece terminologia pasibilă de interpretări diferite poate provoca confuzie, în special în opinia publică dar şi printre practicienii dreptului, se impune o clarificare – printr-o nouă codificare – în sensul construirii unei definiţii mult mai clare, lipsită de influenţe ideologice precum şi a delimitării termenului de genocid faţă de conceptele asemănătoare.

 

Bibliografie:

Bancoş, Dorel, Social şi Naţional în Politica Guvernului Ion Antonescu (Bucureşti: Editura Eminescu, 2000).

Chalk, Frank and Jonassohn, Kurt, The History and Sociology of Genocide: Analyses and Case Studies (New Haven &London: Yale University Press, 1990).

Chandler, David, The Tragedy of Cambodian History (New Haven, Yale University Press, 1991).

Israel Charny, ‘Toward a Generic Definition of Genocide’, in George Andreopoulos (ed.), Genocide: Conceptual and Historical Dimensions (Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1994).

Flint, Julie and Alex De Waal, Darfur: A Short History of a Long War (Zed Books, 2006).

Lemkin, Raphael, Axis Rule in Occupied Europe: Laws of Occupation, Analysis of Government, Proposals for Redress (Washington: Carnegie Endowment for International Peace, 1944).

Harff Barbara, Ted Robert Gurr, ”Victims of the State: Enocides, Politicides, and Group Repression from 1945’ in A. J. Jongman (ed.), Contemporary Genocides: Causes, Cases, Consequences (Den Haag: Pioom, 1996).

Joulin, Robert, La paix blanche: Introduction à l’ethnocide (Paris: Ed. du Seuil, 1970).

Kiernan, Ben, The Pol Pot Regime (New Haven: Yale University Press, 1999).

Margolin, Jean Louis, “Cambodia: the Country of Disconcerting Crimes”, in Stephane Courtois, Nicholas Werth, Jean Louis Panne, Andrzej Paczkowski, Karel Bartosek, Jean Louis Margolin (eds.), The Black Book of Communism (Cambridge: Harvard University Press, 2001).

Martin, Terry, “The Origins of Soviet Ethnic Cleansing”, The Journal of Modern History 70 (4), (1998).

Naimark, Norman, Fires of Hatred: Ethnic Cleansing in Twentieth Century (Cambridge: Harvard University Press, 2000).

Quigley, John, The Genocide Convention: An International Law Analysis (Ashgate Publishing: Aldershot, 2006).

Pohl, Otto, Ethnic Cleansing in the USSR, 1937 – 1949 (Westport, CT: Greenwood Press, 1999).

Prunier, Gerard, Darfur: The Ambiguous Genocide, (Ithaca: Cornell University Press, 2005).

Rummel, RJ, Death by Government (New Brunswick and London: Transaction Publishers, 1994).

Schabas, William, Genocide in International Law (Cambridge: Cambridge University Press, 2000).

Straus, Scot, ”Contested Meaning and Conflicting Imperative: A Conceptual Analzsis of Genocide”, Journal of Genocide Research, vol. 3 issue 3, (2001).