Andreea Iacob
Imaginarul violent al muzicii hip-hop din România
Contestabilă în ceea ce-i priveste paternitatea, viata băietilor de cartier din România este o realitate intrinsec ascunsă, singurul jurnal al vietii de cartier reprezentîndu-l muzica hip-hop. Adevăratii „băieti de băieti” nu se lasă disecati spre studiu. În acelasi timp, rămîne nerezolvată însă problematica subiectului în sine: principiile vietii de cartier sînt preluate de muzica hip-hop din realitate sau sînt formate de versurile acesteia? Întrebarea se poate generaliza, extinzîndu-se pînă la importarea întregii “idei” a vietii de cartier din mediul american. Avînd în vedere modalitatea de creare a cartierelor românesti în perioada comunismului, este putin probabil ca o asemenea subcultură, sau oricare alta, să se fi născut în conditiile unei propagande care ucidea initiativa sau orice urmă de coeziune înafara „colectivizării” oficiale. Ideea trebuie să fi fost asadar copiată, cu legile ei, dar mai ales cu violentul hip-hop, apărut în ghetourile americane, după jazz si blues, ca revoltă, asemenea rap-ului, a tinerilor împotriva nedreptătilor la care erau supusi.
Mai mult decît atît, după episoadele în care tăranii români erau adusi cu forta în „blocurile gri” (la care fac referire cei din formatia B.U.G. Mafia), dezrădăcinarea si frustrările pe mai multe planuri nu puteau da nastere decît, în cea mai mare parte, unor reactii hibride, unor feti hibrizi, cu o identitate incertă, neajutorati pe de o parte, iar pe de alta temători, dar răzbunători pe lumea care îi înconjoară cu sila. Desigur, comunismul a murit, dar ecuatia de mai sus este valabilă si prin înlocuirea cu un alt dusman „comun”. Urmasi ai epocii industrializării, autointitulatii „băieti de băieti” sunt fie victime ale economiei, fie ale adaptării la mediu, după cum reiese si din una din piesele celor de la B.U.G. Mafia, prima trupă a hip-hop-ului românesc: „Mă uit în fiecare zi la mama si la tata/ Parcă sînt tot mai obositi…/ Vino acum, ia-mă sus, îngeras/ S-a adunat prea multă suferintă si umilintă…/ Ridică-mă la cer…”[1]
Venind dintr-o lume cu legi nescrise, dar cîntate, majoritatea pieselor hip-hop vorbesc despre viata de cartier, adresîndu-se, de cele mai multe ori, celor care nu o cunosc, outsiderilor; limbajul violent devine în acest context o încercare fortată de trezire a interesului pentru problemele de cartier, în fata unei societăti din ce în ce mai „călite” si mai putin dispuse la convietuirea sau cel putin recunoasterea alternativei. Violenta vietii de cartier este, deci, însăsi viata de cartier. Acesta este si motivul pentru care se încearcă si apelul la mesageri aparent mai credibili, prin binecunoscutul: „Zi-le Loredana!”. Iar Loredana spune: Orasul ăsta c-o mie de porti/ Cu mii de povesti tesute de nopti/ E-o lume-n care e loc pentru toti/ Cu zeci de destine trase la sorti/ E-o lume-n care poti să te pierzi/ Cu vise în care încă mai crezi/ Lumea e a mea.”[2] Lumea, cartierul adică, un spatiu telenovelistic, dar lipsit de siropos, este viată paralelă, brutală prin definitie, o contracultură–revoltă, un mediu închis (prin îndepărtare sau autoexcludere), format din „băietasi” si „bagaboante”, versus outsideri, „fraierii” adică (“Pentru ca fraierii să-nceapă să cunoască veteranii,/ Explic despre cum e zi de zi si cum trec anii/ Sînt băietii care fac/ Si sînt tîrfele cu muia”), outsideri care sunt mereu intimidati sau injuriati („Totul între noi si nici o treabă cu nimeni,/ Stăm pregătiti pentru orice, oricum, oricînd,/ Ia mai dă-i în p(…)a mea pe toti cei care nu sînt/ Care vor să facă parte si ei din căcat.”), dar cărora, în acelasi timp, li se dau mereu explicatii, într-un fel mai mult sau mai putin grosolan, în legătură cu ce si de este cartierul: „După blocurile gri stăm noi, majoritatea/…Să nu se vadă foamea/ Si nici băietii care prostesc pe prosti/ Si fetele care noaptea vînd p(…)dă la colt…”[3]
Tot în „După blocuri” apar cîteva dintre motivele sociale ale recursului la viata de cartier si, implicit, la violentă: motivul realitătii esentiale si de maximă intensitate care caracterizează cartierul („Uită-te cum zi de zi apar alte limuzine/ Si se-ntîmplă deseori să mai vezi un cersetor/ Si să spună cineva:/ Frate, ăsta a fost doctor./ Deci dacă vrei tratament, hai după blocuri/ Si-o să-ti facă toti ai mei, rînd pe rînd, electrosocuri.”), motivul mereu scăzutului nivel de trai („Poate că guvernul te crede curvă, frate/ Din banii care-i faci, dacă-s ai tăi jumate/ S-atunci ce să faci să supravietuiesti?/ Te gîndesti să jefuiesti”), cel al legilor underground care guvernează tranzitia („Spaga este cea care te scoate din căcat/ Un politist, un procuror, un senator si ai scăpat”); abordarea personalizată a acestor probleme este de natură să apropie cele două lumi pe care le formează aparitia cartierului: „Îi reprezint pe cei care nu au acum să vorbească/ Vocea străzii deranjează urechile sensibile care nu agrează cartierul/ Băietii mei vor să facă mai albastru cerul,/ Să facă ceva/ Că sansele sînt mici, să te ridici de după blocuri/ Din sărăcia despre care politicienii doar vorbesc…/ Bineînteles, le multumesc pentru viata asta ruptă-n două/ Nici nouă nu ne pasă ce vi se întîmplă vouă”[4].
Discursul adresat direct ousiderilor devine uneori motiv pentru un registru sexual extrem de bogat si aglomerat, ca maximă expresie a revoltei: „Sugi p(…)a cu poezia ta/ Pe stradă-n toată tara poezia-i Mafia/ … îmi bag p(…)a-n mă-ta/ Degeaba te holbezi la mine/ Că nu îmi pasă de tine”[5] sau „Tot ce-am învătat am învătat pe stradă/ Băga-mi-as p(…)a tu n-o să-ntelegi vreodată/…Deci, domnule, tine-ti nasul la tine-n oală/ Stiu că sîntem pentru tine o problemă socială…”[6]
Pluralul „sîntem” delimitează cea de-a doua dimensiune a vietii de cartier, pe lîngă violentă, si anume gasca („respect pentru fratii mei, nimic mai mult”); nu se întîmplă nimic în solitudine sau în liniste. Trimitînd si mai departe, la imaginea femeii în subcultura de cartier, iată cum începe piesa celor de la B.U.G. Mafia, intitulată „Anturaju’”: “Bună seara doamnelor, domnisoarelor, tîrfelor si domnilor,/ Bine ati venit la emisiunea nostră “După blocuri”/ Astă seară vom vorbi despre un subiect de multe ori ocolit:/ Anturaju’…./ Ce este anturaju’, părtile lui pozitive si părtile lui negative”. Continuarea este relevantă pentru ce reprezintă, sau vrea să reprezinte, hip-hop-ul în viata de cartier: „…i-am preferat pe cei cu Nike, celor la costum/ D-aia am acum Mafia lîngă mine/ Care mă-ndrumă, mă-ndreaptă spre bine, tine la mine”. Într-o timp si un spatiu fără modele, aceasta este alternativa underground: „Mai bine să facă rime decît să facă crime,/ Mai bine să ia bani decît să piardă ani”[7]. A face parte dintr-o gască cere si unele sacrificii, cum ar fi renuntarea la unele plăceri care nu „dau bine” la un băiat de cartier (gen muzica simfonică), dar, în acelasi timp, oferă compania unui grup în care nu mai există scări sociale, care luptă împreună împotriva legilor sau a prejudecătilor care îi împiedică să trăiască asa cum îsi doresc ei.
Ilegalitatea devine, pe această cale, un element esential. Limbajul violent din muzica hip-hop, tatuajele si graffiti-urile, cu rolul de a marca teritorii sau „filosofii” de viată, prin intimidarea celor din jur, sunt populare în rîndul tinerilor tocmai prin ilegalitatea existentei lor. Din acest motiv, în versurile multor piese se subliniază pozitia „contra” prin folosirea intentionată si insistentă a unui limbaj licentios: „bag p(…)a-n tot/ pun industria pe stop/ nu e loc, nici n-a fost, pentru cale de mijloc./ Băietii de cartier bagă boala-n fraieri, poezia în smecheri si cuvinte grele în creier./ Asta nu e pentru topurile de pe la TV,/ Comisia de cenzură nu vrea versurile mele/ Zic „muie”/ Si-i las pe băieti la microfon să le-o tragă si ei la…”[8] În probabil acelasi scop, albumul „Iartă-mă” al trupei Parazitii contine deja cunoscutele avertismente: „A nu se difuza în locuri publice” si „Atentie – Cel mai obscen album de la inventarea limbii române”.
Folosirea violentei de limbaj, si în special al registrelor sexual si excremential, variază de la o trupă de hip-hop la alta. Dacă la B.U.G. Mafia cresterea gradului de vulgaritate tine de un context exact (fetele, dar altele decît iubitele „oficiale”, subiect la care vom reveni în cele ce urmează), cei de la Parazitii sînt cît se poate de lipsiti de subtilitate („Sînt genul de om care mă pis în liftul tău”[9]), mergînd, în aceeasi piesă, pînă la gratuitate (“Sînt tată de familie, cel ce vă iubeste/ Copiilor le dau alocatia, părintilor mei le dau pensia/ Vreti să vă ia tata ceva?/ Sugeti din tata cu portia”), sau o ironie „discretă” (“Rîgîi si mă scarpin, mănînc pînă mor,/ Vreau să văd tîte si buci pe televizor”[10]). La polul opus se află trupa R.A.C.L.A. (prescurtarea de la „Rime alese care lovesc adînc”), care îsi recunoaste vulgaritatea prin vocea unuia dintre băieti “posed cea mai vulgară cascadă verbală din România”[11]. Ironia si revolta împotriva slăbiciunilor sistemului conturează însă în versurile lor o atitudine mai putin viscerală, implicit mai putin violentă, chiar dacă la fel de ascutită: “toti cu p(…)a mea se ling ca Paula”, “Sînt rudă cu Dracula/ Nume de cod: Vlad Tepes/ Deschide-mă la slit/ Si vizitezi Castelul Peles”[12].
Relatia borfas – iubită este percepută si ea diferentiat. În versurile trupei B.U.G. Mafia distinctia între „femeia” borfasului („Orice s-ar întîmpla, tot ea este regina…”[13]) si „curve” este clară: „Chiar dacă cîteodată o să vină mangă acasă/ Poate că-ntr-o dimineată te trezesti cu garda în fată/ O să te mintă că a stat la o bere cu băietii/ Mai mult ca sigur că a fost la bagaboante cu băietii/ O să te înjure, o să te bată, o să ia droguri non-stop/… Însă tu iartă-l de tot/ Orice s-ar întîmpla, el pe tine te iubeste/ Tu esti fetita lui si fără tine înnebuneste”. Mai mult decît atît, „femeia” nu este doar cea care „iartă tot mereu, pentru că o iubesc/ Cu mine are bani, putere si respect…”, ci si un factor de echilibru: „Stiu că fără ea as fi fost la închisoare” [14]. Cu celelalte fete, cu „bagaboantele”, lucrurile stau cu totul altfel: „Iubeste-mă de-aici în jos, începe de la cap/ Si suge, si suge, si suge fata p(…)a/ Si suge de vreo oră si ar mai vrea, mînca-mi-ar p(…)a…”[15] Personajul feminin este caracterizat exclusiv prin elemente de natură sexuală: „Să f(…)ă de plăcere”, „rupe p(…)a-n ea de mică”, „plăcerea cea mai mare, p(…)a mare-n păsărică”.
Constructia piesei este de factură să evidentieze faptul că acest gen de tratament al „bagaboantei” este unul la locul lui, un tratament pe care femeile si-l doresc. Refrenul melodiei, interpretat de Cătălina, cu o voce copilărească, este o replică la versurile de dinainte: „Îmi place tot ce faci,/ Îmi place cînd te văd între borfasi/ Îmi place să te văd cum numeri sute,/ Asa că hai să mergem să ne f(…)tem”. Acesta este contexul imaginii – concluzie: „Pentru mine, toate femeile sînt curve/ Si toate aleargă după p(…)ă”.
În versurile celorlaltor trupe, imaginile actului sexual sînt mai putin contextualizate. Femeia, dezumanizată („Încearcă să arăti un pic mai bine, mai frumoasă/ Vrei să-mi moară spărgătorii dacă-mi intră-n casă?”, „Monstrul din bucătărie, denumit sotie/ Nu-mi dă nici un motiv de bucurie,/ Face prost muie”, „Văd desene animate cînd te ard la ADN/ După ultimele calcule, f(…)t un OZN”), apare ca simplu obiect, iar participarea ei la relatia sexuală este ca atare („Cînd o sugi, o sugi din simplă datorie”), avînd obligatia de a satisface bărbatul, chiar dacă ea este, după cum am arătat mai sus, „doritoare” de un astfel de tratament („Scoti femeia la o prăjitură,/ Esti cu gîndul în ecler,/ Ea cu gîndu-nfipt în p(…)ă”[16]). Relatia sexuală trebuie să fie, asadar, în consens cu extremul vietii de cartier în general, un soi de sado-masochism adolescentin, vulgar, dar mult mai putin pătimas (în ceea ce priveste tonul de rostire a versurilor cît si linia melodică) decît referirile la problemele sociale sau la cei care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns dusmani ai cîntăretilor de hip-hop. În relatia cu femeia, este vorba, mai degrabă de satisfacerea nevoii de dominare, poate chiar de intimidare (femeia – prostituată fiind considerată si ea un fel de outsider, de data aceasta): “Vreau să stiu dacă te risti/ Să sugi p(…)a cînd mă pis./ Io, beat mort în intersectie,/ Îti prezint p(…)a-n erectie,/ Îti promit clipe de vis,/ Cu scurgeri si sifilis”[17]. Libertinismul total, atmosfera oniric – halucinantă („Ce m-as f(…)e cu tine/ Să petrecem toată noaptea/ Să luăm hasis”[18]) există ca model, ca demonstratie a puterii celor care sunt modelul, care sînt trimisii întru a le face pe toate si a fi mai apoi îndrumătorii celorlalti băietasi neîntelesi de prima lume. În plus, interpretarea acestei atitudini fată de femei trebuie realizată din perspectiva celor două dimensiuni esentiale ale vietii de cartier: violenta, pe de o parte, si gasca, anturajul, pe de altă parte. În piesa „Dex 2000”, cei de la Parazitii subliniază tocmai acest lucru la definitia cuvîntului „vocabular”: “Un personaj integru face dragoste, nu f(…)te,/ Nu se scarpină la coaie, se masează decent în baie/ Modul meu de exprimare e brevetat în cartier/ Oare sînt obscen?/ Pentru noi ati inventat un vocabular pervers.” Nu trebuie uitat nici faptul că, după cum am subliniat la început, cartierul este o lume închisă; acesta este cercul la care trebuie raportate „toate femeile” despre care vorbesc hip-hop-erii.
Situatia se modifică însă în ceea ce îi priveste pe cei care intră în categoria „dusmanilor”. Dacă formatia R.A.C.L.A. face referiri subtile si ironice chiar la muzica pe care o cîntă („Am descoperit reteta, frate,/… vulgaritate,/ Dar se vinde? Se vinde,/ Asa că hai copii,/ Să scoatem anual două albume, un single si-un LP…”[19]), cei de la B.U.G. Mafia lansează o adevărată furtună de violentare la adresa ziaristilor, prin piesa „Unii sug p#l@”. Tonul grav al interpretilor, patima cu care sînt rostite versurile, trendul spre explozie al melodicului, sunt cele care sustin atacul verbal: „O parte din presă presează căcat”; urmează adresarea directă, cu o doză crescută de implicare: „O să ajungi la p(…)a mea/ Nu-ti fie frică, nu esti singură,/ Lista mea continuă”, „Ziaristule, paparazzi ai fost si o să rămîi/ Ăla care suge p(…)a pentru zvonuri”. Refrenul este repetat pe un ton mai relaxat, cu distantarea celui care are puterea de partea sa: „Toată lumea stie că esti doar căcat de căcat/ Tot ce faci, să te faci remarcat;/ De la noi si toti băietii care-ar vrea să-ti spargă gura,/ Sugi p(…)a.” Acest din urmă imperativ reprezintă răzbunarea supremă, care rămîne la nivel verbal asadar, căci defularea are loc numai prin intermediul rimelor, ajunse la nivel de necesitate (apare din nou idea alternativei underground, „Dacă nu eram aicea, acum eram la tine-acasă,/ Luam totul si plecam asa că lasă! / Am clasă/ Am darul să-ti explic despre cartier…”[20])
Complexă ca lumea fată de care s-a născut ca alternativă, viata de cartier are modele pe măsură, complementare, care vorbesc despre ele. „Cu scopul de-a lăsa în urma mea un semn/ Vă raschetez limba de lemn” spun cei de la R.A.C.L.A. Mai putin poeti, băietii de la B.U.G. Mafia s-au gîndit la timp si la criticii lor: “Vă f(…)t în gură pe toti…/ Asa pe fată cum tu n-ai văzut vreodată/ Bîrfiti, discutati, analizati, comentati, socati, stresati de fenomenul hip-hop/ Băieti de prin cartier în stare să vă f(…)ă-n gură/ În fiecare zi, la orice pas, la orice oră…/ Vorbim despre cartier direct din stradă pentru stradă”. Chiar si cu o coerentă de mai joasă altitudine, uneori, cîntăretii legilor de cartier îsi revendică pozitia de locuitori ai acestei lumi paralele, de creatori sau culegători, cu un posibil interes comercial. Dincolo de toate, rămîne o miscare greu interpretabilă, dar cu un imens succes la publicul tînăr: o subcultură care devine familie, care îsi insultă fătis dusmanii, în care există femei – pereche si prostituate, în care se încearcă defularea în violentă verbală, în care se dau si sfaturi: “Fii demn de numele ce-l porti/ Indiferent dacă e Popescu sau e Figo,/ Alege-ti drumul constient că ochii lui privesc din cer spre tine,/ O mînă invizibilă atunci cînd te mai clatini, te sustine/ Învată din greselile trecutului lui si-al tău,/ Discerne binele de rău, scapă de hău,/ Ascultă, sunt îngerii cu lira…”[21] Sună cunoscut?
[1] BUG Mafia, „Lumea e a mea”
[2] idem
[3] B.U.G. Mafia, „După blocuri”
[4] La Familia, „Doza mortală”
[5] B.U.G. Mafia, „Limbaj de cartier”
[6] idem
[7] B.U.G. Mafia, „Cuvinte grele”
[8] idem
[9] Parazitii, „Omul din lift”
[10] Parazitii, „Probleme de mandibulă”
[11] R.A.C.L.A., „Fără nume”
[12] idem
[13] B.U.G. Mafia, „Ai grijă de smenaru’ tău”
[14] idem
[15] B.U.G. Mafia, „Fete suspecte”
[16] Parazitii, „Probleme de mandibulă”
[17] Parazitii, „Iartă-mă”
[18] B.U.G. Mafia, „Hoteluri”
[19] R.A.C.L.A., „Adevărat MC”
[20] B.U.G. Mafia, „Cuvinte grele”
[21] R.A.C.L.A., „Frînturi de ego”